Despre MINE & Despre BLOG

stock-photo-a-toddler-in-a-pink-hat-and-jacket-with-blue-and-white-stripey-trousers-tethered-on-a-leash-and-845953

admin Mar 17, 2017 0 Comments

Facebook
Twitter
Google+
Pinterest

About the Author

admin

Author with 0 posts

More about admin

Related Articles

Mamă de 2? Arbitru, ca să nu zic CIOBAN
Câteodată să ai un frate mai mic este așa o binecuvântare :))
Să-ți fie de ajuns familia ta-e o chestie și asta

Leave a Comment

Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.

Notify me of new posts by email.

Δ

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Caută pe site

Blogu-i și pe facebook, ce credeați?

Blogu-i și pe facebook, ce credeați?

Email Address

Categorii

Gânduri între rânduri (157)
Interviuri&Povești (19)
Parinți și copii (236)
Timp liber (18)
Utile (52)

Despre mine&blog

Confidențialitate
Despre MINE & Despre BLOG

Peretele cu fotografii

Cele mai recente postări

Anca Arau

Archives

Archives

Mulțumesc și mulțumesc

Categories

Gânduri între rânduri
Interviuri&Povești
Parinți și copii
Timp liber
Utile

Instagram Feeds

anca.arau

Ah, acel moment, din seara de după vacanță. Ace

Ah, acel moment, din seara de după vacanță. Acesta e pe bune plăcut. Nu relaxant ca vacanța la schi:)

Oricât de lungă sau scurtă e plecarea de acasă (acum am fost plecați de marți până sâmbătă), încercăm să lăsăm pe cât posibil ordine în casă înainte de plecare. Ba chiar, și un aspirator rapid dat cu o seară înainte.

Tot pe cât posibil, încercăm să nu ne întoarcem din vacanță duminică. Și a doua zi să mergem la școală/ muncă. Deci, pentru starea de bine din seara de după vacanță, a doua zi trebuie să fie liberă:)

La plecare din vacanță, când împachetăm hainele, le punem separat într-un troler pe cele murdare (adică aproape toate), ce rămâne curat punem într-o geantă mai mică, ca să fie foarte ușor de despachetat când ajungem. Dacă ajungem la o oră rezonabilă, despachetăm și punem hainele la loc/ spălat imediat, fiind ceva rapid.
Și dacă toate astea sunt făcute, și copiii culcați, și nu e nici 10 mă simt ca într-o vacanță. Dar nu de aia la schi, ci adevărată:))Mă așez pe canapea. Deschid Netflix. Ne gândim să ne uităm la Fiica Rătăcită, că tot citesc despre el. Și poate facem și un ceai cu ghimbir:) Sau o cafea ca să nu adorm înainte de generic :P

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Asta zic că eu că înseamnă să fii un super bărba. Ziua salvezi lumea, dar seara când ajungi acasă, la familia ta, mai faci o tocăniță, mai speli un vas, mai întinzi o rufă, mai înalți un turn din lego, mai culci un copil. Asta cât să constați cât de simplu e 'doar' să salvezi lumea 😀

#ViataIntreRosuSiAlbastru #amintiredeacum2ani

Sunt așa de relaxaaaatăăă, nici nu vă închip

Sunt așa de relaxaaaatăăă, nici nu vă închipuiți. Ah, cât mi-a lipsit vacanța la schi. Bine, hai că vă povestesc, poate vreți să vă relaxați și voi.

Eu nu schiez.Radu schiază binișor, cât să nu îi duci grija pe pârtie. Tudor a avut monitor și ieri și azi, deci a tot schiat și el. Tatăl lor, tot așa monitor și apoi singur, ori cu Radu, până a început Radu să țipe la el că îl incurcà, că merge încet, că îl dezechilibrează pe teleschi.

Așadar, eu am rămas la baza pârtiei de copii, să păzesc bețele, să țin mănușile, să fiu pe fază când se termina cartelele, să mă duc să stau la coada să le încarc. Da, bineînțeles că plouă.

Cum soțul meu schia, hai că mergem doar noi 3 la masă- cară clăparii, schiurile, schimbă încălțările etc, mergem cu mașina, ne întoarcem, parcăm, începe echiparea. Clăparii nu intră, casca e prea strâmtă pe urechi, nu găsim o mănușă. Car schiurile, rucsacul, apa. Îl rog pe Radu să-mi facă o poză (aceasta), îmi spune: 'Doamne ferește, noi am venit să schiem, ne grăbim și tu te oprești la poze. Așa e când nu schiezi'.

Intră pe pârtie. Rămân la gard. Da, plouă, dar măcar îmi odihnesc mainile și picioarele. Hai că îmi iau un pahar de vin fiert. Beau o gură. Iese Tudor. Are nevoie la baie.

Să nu-mi spuneți că m-ați crezut cu relaxaaaatul 😀

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Suntem la Toplița. Adică, acolo unde când eram

Suntem la Toplița. Adică, acolo unde când eram eu copil, auzeam în fiecare seara de la Romica Jurcă că sunt temperaturile cele mai scăzute. Poate nu mereu, dar orișicum. Pfoai, ce cald e acum. Nici de mănuși nu ai nevoie. A și plouat un pic, chiar. La Toplița, sus, pe pârtie în ajun de gerul Bobotezei. Ploaie, că temperaturile sunt mult prea ridicate pentru fulgi de zăpadă.

Ce voiam eu să zic, când auziți că a nins undeva, duceți copiii la zăpadă, că până cresc ei, s-ar putea să nu mai fie deloc. Hehehe, pe vremea noastră ce cazemate și boburi din sănii lipite mai făceam, așa le povesteam azi copiilor....Și noi nici măcar nu am crescut într-un oraș de munte, ci ticmai la malul mării :)
#viataintrerosusialbastru

Duminică. Zic eu: Hai să vedem ce luăm la munte

Duminică. Zic eu: Hai să vedem ce luăm la munte (am plecat azi), să punem deoparte, să știu ce mai trebuie să luăm. Radu zice că îi trebuie pantaloni de schi și cizme. Mănuși, castraveți, morcovi și nu mai știu ce, spune Tudor. Mergem la Decathlon, mănuși pentru Tudor nu am găsit.

Luni. Le zic copiilor că mă duc la Carrefour, să iau ce trebuie pentru sendvişuri și neapărat castraveți, ardei, roșii- ca să aibă și T ce să mănânce. Și morcovi, spune Tudor.

Luni seară. Facem bagajele și o recapitulare.
Haine pentru zăpadă- avem
Jucării- am pus.
Pijamale-am luat
Pentru sendvişuri- la bucătărie
Ardei, castraveți, pentru Tudor, în caserolă.
Și morcov? întreabă Tudor
Morcovi nu am luat că nu am ajuns la Lild (noi luăm de la Lidl, din aceia mai subțiri și mai mici)
Și ce nas îi punem omului de zăpadă?

Azi dimineață, în timp ce-și pune pastă pe periuța de dinți:

Azi o să cumpărăm morcovi, da?

#prioritati #viataintrerosusialbastru

Zilele trecute, Tudor a făcut scrisoarea pentru M

Zilele trecute, Tudor a făcut scrisoarea pentru Moș Crăciun. Mi-a dictat ce să îi scriu, el a colorat-o, și apoi am trimis-o prin poșta electronică.

Acum, la culcare citim din ”Micii mei eroi”- are doar câteva cărți, tocmai le-am terminat, și zice el să mai cumpărăm că îi plac foarte mult.

Zic eu: Păi, poate îți aduce Moș Crăciun!
Nuuu, păi eu i-am trimis deja Scrisoarea, de unde să știe?

După câteva minute, ne pregăteam să ne culcăm. Face ochii mari și mă întreabă vădit entuziasmat:

Maaaaami, tu ți-ai făcut Scrisoarea?
Aăăăăăăă...nu!
Ce biiineeee! Poți să îi scrii să îți aducă niște cărți din ”Micii mei eroi?”
---

Mi-l și închipui pe Moș Crăciun, stând la gura sobei, pe fotoliul lui, și ajungând la Scrisoarea mea:
-Ia uite-o și pe asta, Anca din București, 38 de ani, și-și dorește cu ardoare vreo 3 cărți cu micii mei eroi, hmmm. Și apoi o cheamă pe Crăciuniță să îi povestească și ei:))

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Doar el, cel mai mic și casei, s-a pregătit. De

Doar el, cel mai mic și casei, s-a pregătit. De câteva ore, deja. Și tot numai el, știe exact ce își dorește să primească în ghetuțe. 1 Mango, 1 Kaki, 1 Ananas și un borcan cu Nutella. 'Borcan, nu borcanaș cu o linguriță, doar'. Și i-a transmis tatălui lui la ureche ce își dorește, că dacă e așa de magic Moș Nicolae, să vadă dacă știe ce își dorește, și fără să audă

Ananas nu am luat, ca să nu bată la ochi😀, dar am luat în plus șosete de sezon, și un glob super-mega-extra-ultra auriu și sclipicios sub formă de pară.

La voi? Gata ghetuțele? Curate, lustruite?

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Săptămâna trecută, când am fost la Medgidia,

Săptămâna trecută, când am fost la Medgidia, am luat și niște cârnați- de porc, de se mănâncă de Crăciun, dar mama a zis să mâncăm și înainte, că tot i-a făcut, sunt proaspeți, proaspeți.

Au rămas în frigider, și weekendul ăsta, zic 'hai să-i facem'. Zic eu 'oare ar merge la airfryer'?
Hotărâm să îi facem la airfryer, iar soțul meu vine cu ideea să scoatem airfryer-ul în curte, că siguuur miros' (paranoia 😀, dar are și dreptate)

Scoatem airfryer-ul în curte, punem cârnații, iesim și noi doi. Facem și țuică fiartă, punem și cuişoare, nici frig nu e, timp de calitate, cum ar veni.

După 10 minute, iese Tudor:

Maaaamiii, dar tu când intri?
Păi, imediat, stai să se facă și cârnații.

După 3 minute,:
Maaamiii, intră în casăăăă!

Soțul meu, sorbind din țuica fierbinte încă, îmi zice:

Hmm, când erai mică te chema mama ta în casă, acum te cheamă Tudor, nu se termină niciodată pentru tine, Anca. Poată o să vină și vremea ta, să stai cât vrei afară!

Are dreptate? Are! 😀

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Ooo, deeeeeci, ăăă, este atââât, dar atât d

Ooo, deeeeeci, ăăă, este atââât, dar atât de ușor să faci mixul pentru ciocolată caldă, adică îți ia atât de puțin, maxim 10 minute, nu înțeleg de ce să cumperi, îl faci imediat, în 10 minute ai terminat.

Iar eu, în timp ce-l ascultam pe Radu (aproape că îmi venea să îl și aprob, așa mă convinsese) nu reușeam să îmi iau ochii de la zaharul foarte, foarte fin (că așa trebuie, neapărat fin, că așa scrie în rețetă), lipit pe podea, și cacaua cernută peste plită, și mixul preparat peste cele câteva vase proaspăt spălate, întinse la uscat, și...:D

#ViataIntreRosuSiAlbastru

Așa e la noi în fiecare sâmbată dimineață. E

Așa e la noi în fiecare sâmbată dimineață. Eu îmi fac o cafea, și o beau tolanită pe canapea. Soțul meu se așază pe fotoliu și citește, iar copiii se joacă pe covor. E așa liniște și cosy la noi .

Cum a fost de fapt:

M-am trezit în strigăte și țipete, copiii se certau pe telecomandă, unul voia Ninjago, altul Adaugă un strop de magie. Am rămas fără cafea, mi-am luat de la benzinărie o cafea, suntem în mașină acum.

Pe jos, pe covor, erau piese de lego. L-am rugat pe Tudor să le strângă, că o să plecăm. A zis că de ce el, că s-a jucat și Radu, că el nu strângă decât partea lui, și de fapt el nici nu s-a jucat, dar nici Radu, chiar nu e corect, de ce să strângă dacă nu s-au jucat.

Am intrat să fac baie. În timp ce îmi uscam părul, îl aud pe Tudor că zdrangane ușa lui Radu, îi zice să o deschidă, iar Radu îi răspunde că o să se îndoaie furculița, dacă mai încearcă așa.

Jos, se aude aspiratorul. În loc să citească, soțul meu aspiră niște cereale de pe jos.

#ViataIntreRosuSiAlbastru

În această dimineață, dimineață, pe la 06,30

În această dimineață, dimineață, pe la 06,30, înainte să trezesc copiii, cât îmi beam cafeaua, urmăream un episod din Seinfeld, ca în fiecare dimineață, din ultima perioada.

Zice Jerry: Deci, ai telefon acasă, lumea te poate suna oricând, dacă nu ești acasă, îți lasă mesaj. Pleci de acasă, spre muncă, acum ai telefon și în mașină. Ajungi la muncă și prima întrebare este: Am ceva mesaje?

Și concluzionează Jerry, că lumea prea ușor te găsește, nu le dăm nicio șansă oamenilor să li să facă dor de noi sau să ne simtă lipsa. Că acum avem telefon și acasă, și în mașină, și la birou. Oare unde vom ajunge așa? Suntem prea ușor de găsit, zice Jerry, cu ton de glumă în stand up-ul lui :)))

Asta era în 1995. Telefon acasă și la muncă.

Prin 2000, deja aveam telefoane mobile, dar dădeam doar bip-uri, era scumpă telefonia.

Prin 2005, minutul era încă destul de scump, mai ales dacă tu erai la Conex și celălalt la Dialog, dar exista varianta mai ieftină-SMS. Nu știai sigur, totuși, dacă destinatarul a primit și a văzut mesajul, așa că fiecare mesaj era insoțit și de un bip.

2010- deja telefonia era accsebilă, se mai întâmpla totuși să dai de o zonă fără semnal, chiar și în centru.

2015-telefonie cu acoperire națională, minute nelimitate, în orice rețea. În plus, chat la orice aplicație, whatsapp, messenger, facetime.

2020- apare un nou trend în turism. Plățiți în plus, este mai scump la noi, daaaaar aici nu aveți semnal la telefon, există semnal doar Rds, la acest telefon fix, pentru urgențe. Pfoai, păi plătim, cum să nu plătim? :))))

15 ani. Scurtă istorie. Nu despre telefoane, ci despre oameni. Și nevoi :))))

#ViataIntreRosuSiAlbastru

În fiecare săptămână, sâmbătă dimineață,

În fiecare săptămână, sâmbătă dimineață, merg la cumpărături, și cumpăr, și lămâi. Și netrate, că mai tăiem lămâia cuburi și punem în carafa cu apă, și 'normale', pentru zeamă.

Astăzi, din cele netratate, mai aveam una, din celelalte, vreo 3-4 (care e posibil să fi ramas de acum 2 săptămâni, chiar)

Le-am alăturat și le-am pozat. Una zici că acum fusese culeasă (cea 'normala', cealaltă mucegăită toată (cea cu coaja netratată)

Deci, dacă vreodată vă gândiți să folosiți coajă de lămâie 'normala' la checuri ori prăjituri, că nu are nimic, că oricum le spălați și apoi gătiți, las această poză. Două lămâi, cumpărate în același timp (dacă nu, chiar mai devreme cea tratată), ținute în același bol, cea mucegăită, lipită de sora ei tratată, tratată bine, foarte bine, atât de bine, încât nimic nu o atinge.

Pe scurt, când viața îți dă lămâi, nu consuma coaja :)

#viataintrerosusialbastru

Cred că atunci când ne vom gândi la anii noștr

Cred că atunci când ne vom gândi la anii noștri cei mai frumoși, în minte nu ne vor apărea nici vacanțele, nici petrecerile, nici restaurante, nici sporturi extreme. Ci această masă, singura în stare să ne adune pe toți 4, în jurul ei, seară de seară, măcar pentru o cină scurtă și o vorbă bună sau nu prea.

De multe ori, după cină, jucăm un joc. Poate fi remi sau un joc de cărți, jocul cu magneții sau, simplu 'câte cuvinte încap într-o valiză. În seara aceasta am jucat 'Detectorul de minciuni', de asta e pe masă- poza am făcut-o, cât îl așteptam pe Tudor să iasă de la baie, înainte să mergem la culcare.

M-a conectat Tudor la aparat și m-a întrebat:

Ți-ar plăcea dacă tati ar vomita în capul tău?
Nu!

Dar a aparatul s-au înroșit, pesemne am mințit.

Și la culcare îmi zice:
Nu-mi vine să cred că ti-ar plăcea să vomite tati în capul tău.
(Eeeei păi ce să nu îți placă, adooor)

Ei vor crește, masa le va rămâne mică, detectorul de minciuni nu îi va mai amuza, nici magii sau spectacol nu ne vor mai face, dar sper ca masa aceasta să reușească să ne strângă în jurul ei, măcar la o cină scurtă și o vorbă bună sau cum o fi ea, cât timp vom locui împreună.

Acum scriu de sub pătură, în timp ce îi ascult respirația care spune 'doorm adââânc', ca să nu uit că sunt cei mai frumoși ani, chiar dacă mâine dimineață nu vor părea. Chiar deloc. Cred că de asta s-a inventat cina. Să ne reamintim. Și diminețile ca să uităm. Dar apoi vine iar cina....

#viataintrerosusialbastru

Așa foame îmi eraaaaaa. Și totuși, așa a răm

Așa foame îmi eraaaaaa. Și totuși, așa a rămas farfuria mea, la cină. Că noi, seara, nu mâncăm, vorb-aia.

Am ajuns acasă La 5.30. Pfoai, și mi-era foameee, că mâncasem la 12.30 un sandviș și un iaurt.

Perfect zic eu, 5.30, mă apuc de cină, tocmai bine să mâncăm la 6.30.

Ce să fac? Păi niște file de cod, chiar dacă e congelat, la aburi, ar trebui să meargă repede.

Și ceva amestec indonezian, tot congelat, scrie pe pungă că durează 20 minute, la aragaz.

Buuuun. Pun niște unt în cratiță. De ăla bun de 80% grăsime. Iau cu cuțitul untul, pun în cratiță, dar e destul de moale, rămâne pe lama cuțitului. La loc nu-l mai pot pune, să las cuțitul așa, nu am cum, așa că deschid cutia cu pâine și iau o felie. Pun untul pe ea, mănânc. Apoi rămân în mână cu 3 sferturi din felia pâine, doar nu o mai pun la loc începută. O ung cu niște unt, ce să fac?

Peștele începe să se înmoaie. Dar nu sunt sigură că dacă e făcut sau nu. Gust. Mai trebuie sare. Pun. Mai gust o dată. Și încă o dată din altă bucată, să fiu sigură că e făcut, că doar nu pun pe masă orice.

Astept să se facă și amestecul indonezian și gata, în sfârșit pot să mănânc, că ce foame mi-eeeee. Dacă tot astept, zic să pregătesc murăturile. Asortate, că tot e borcanul început. Pun în castron. Se umple. Ok, închid borcanul, vreau să îl pun înapoi în frigider. Dar observ că în el mai plutesc doar vreo 3-4 felii de gogonele, niște rondele de morcovi și câteva felii de gogoșari. Ce rost are să mai ocupe loc în frigider? Îmi iau o furculiță și rezolv problema. Mă șterg tacticos cu un șervețel și pun borcanul în chiuvetă, acum poate fi spălat. Anco, cum știi tu să rezolvi provocare după provocare.

Gata și amestecul indonezian. Gata și peștele. Carafa cu apă cu lămâie pregătită, mai pun farfuriile pe masă și hai la masă, că ce foameeeee mi-eeeee

Ultimul pas, desfac un borcan cu nectar de piesici. Să le fac o bucurie copiilor. Torn în paharele lor. Hmmm, ce să fac cu nectarul rămas? E puțin să-l păstrez, mult să-l ignor. Îl beau.

În sfârșit, ne așezăm la masă.

-Dar parcă ti-era foarte foame, de ce nu îți pui nimic in farfurie?
- Dar eu, seara, nu mănânc!

#viataintrerosusialbastru

Un băiat și o fată. Aceeași vârstă, veri pri

Un băiat și o fată. Aceeași vârstă, veri primari.
Ea știe exact cum va fi rochia ei de mireasă, ce mărgele va avea, cum va arăta alesul inimii ei, ce coroană va purta, câți copii vă avea și pe ce tron se va așeza. Va fi regină. Soție. Mama.

El, acum, la culcare, din senin:
-Daaaa, mami, eu chiar nu vreau să mă căsătoresc niciodată!
-Hmmm, păi de ce zici așa?
- Pentru că e foarte scârbos!
-Eeeei, îți mai schimbi tu părerea, o să crești, și o să ve
-A, nu, nu, asta nu, ce ție nu ți s-a părut scârbos când te-ai căsătorit cu bărbatul tău? (bărbatul meu, adică tatăl lui, dar pesemne nu merge să zici tati când te referi la ceva scârbos)
- Nu, cum să mi se pară scârbos? E frumos, nu scârbos.
-Tu glumești acum, nu?

Un băiat și o fată. Pentru unul mumă, pentru altul ciumă. Dar ei se potrivesc fiindcă se iubesc:D

#viataintrerosusialbastru

#ourspecialday #happybirthday #6ani #viataintresos

#ourspecialday #happybirthday #6ani #viataintresosusialbastru

#belgianautumnvibes #viataintresosusialbastru

#belgianautumnvibes #viataintresosusialbastru

Cafea cu gust de #Halloween :) #halloweenday #autu

Cafea cu gust de #Halloween :)
#halloweenday #autumncafe #strasbourg #lastdayofoctober #viataintresosusialbastru

#alsace ❤ #whatablast #viataintresosusialbastru

#alsace ❤ #whatablast #viataintresosusialbastru

Eu am fost plecată azi un pic. Mă întorc, intru

Eu am fost plecată azi un pic. Mă întorc, intru pe ușa, în casă mirosea a dulce.
Radu a făcut brownie, adică o negresă de aia originală, cu ciocolată, zahăr și cacao, în care mai bine nu știi cât zahăr, ciocolată și cacao se pune. Dar știu, pentru că, înainte să plec, am fost cu el la Mega să-și ia ce trebuie.

Așa, deci ajung acasă, prăjitura aproape gata, bucătăria așa cum era când am plecat eu. Dacă nu aș ști ce mult de muncă e, după ce R. gătește, câte vase trebuie spălate, și frecate, și pus la loc, și încărcat altă mașină, nu mi s-ar părea nimic de remarcat. Dar știu.

-Deci trebuie neapărat să punem faianță, ceva (nu avem la bucătărie pe pereți) că a sărit ciocolată pe pereți, nu știu, când amesteca pe foc, noroc ca era fix în dreptul suportului, l-am spălat, dar dacă ajunge pe pereți... spune soțul meu.
- Punem!

#viataintrerosusialbastru

Load More... Follow on Instagram

Blog Stats

456,125 hits

Introduceți adesa de e-mail pentru a vă abona la newsletter.

Email Address

Date de contact

anca@ancaarau.ro

© Copyright 2017 Anca Arau. Powered by WordPress. Designed by Themewarrior