Perspectiva, bat-o vina

Nu îmi propun să scriu de cum se schimbă viața după copii, că e o discuție filozofică, dar las aici, 9 lucruri asupra cărora mi-am schimbat perspectiva, de când au aterizat în viețile noastre Radu și apoi Tudor.
Deci, iată perspectiva mea post-ștrumfărească:
1. Un toc primit pe degetul mic în autobuz.
 
A, stați liniștită doamnă, nu-i problemă, piciorul meu este recunoscător că nu a fost o piesă de lego!
2. Epilatul inghinal
Hai, că acum e chiar relaxant! Adica 10 minute, întinsă pe un pat confortabil, cu muzică în surdină! Vis! De-abia aștept să-mi fac programare și la dentist!
3. Decibelii
M-a deranjat gălăgia dintodeanua. Și când zic gălăgie, mă refer la sonorul filmelor de la cinema sau la zgomotul creat de muzica tare.
Nu-mi plac nici acum zgomotele înalte, dar sunt mult mai tolerantă cu ele. Adică mi-am schimbat perspectiva despre ce înseamnă zgomot înalt.
Îi rog pe Radu și pe Tudor, cu cerul si cu pământul de cinci sute de ori ori pe zi cel puțin,  să nu mai țipe sau măcar să urle un pic mai încet și primesc de la Radu: 
Dar ți se pare, nu țipă nimeni, eu sunt leu, Tudor este puiul de leu și ne pregătim de vânătoare…noi suntem lei, tu ești gazelă, mami, dacă vrem te mâncăm acum. 
Adică ciocul mic, cum ar veni.
4.Timpul
Da, până acum mă plângeam că nu știu când trece ziua, acum știu, căci resimt fiecare minut. Bine, este total adevarată și vorba “zilele trec greu, dar anii foarte repede” Asta-i partea a doua. Dar, de când cu copiii, toate zilele sunt lungi ca de vară, chiar dacă afară e iarnă, vorba lui Radu:
Aaa, azi e de-abia joi, cât mai este până în weekend, mami?
Păi 2 zile!
A, bine! Ce bine că e iarnă și sunt zile scurte, îți dai seama cât aveam de așteptat până în weekend, dacă era vară? Că atunci sunt zile lungi, nu scurte de iarnă.
5.Statul pe sezlong.
Păi de ce să stai în vacanță, pe șezlong și să îți cronometrezi cât stai pe față, cât stai pe spate, ca să nu te arzi, dar nici să nu fie diferențe între față și spate, când poți sta toată vacanța în picioare?…asta ca să nu-ți mai faci griji că nu ești prins de soare uniform.
6. Răul de mașină
Da, am avut dintotdeauna rău de mașină, nu pot să mă uit pe telefon, să citesc, să-mi iau ochii de la drum adică, că altfel mă apucă amețeala. Asta până la mersul cu mașina cu copiii, când tot drumul înseamnă ‘dă-mi cartea’, ‘ia-mi apa’, ‘spală suzeta’, ‘cântă’, ‘vorbește’, ‘citește’.  
A, uite, că nu-ți mai este rău, a constatat și Paris după un drum luuung, luung/ Se pare că nu!
7. Negocierea
Am tot participat la diverse cursuri de negociere, mai bune, mai plictisitoare, mai cu tehnici inovative, mai lungi sau mai scurte…dar, nimic nu se compară cu a negocia cu un copil. Te cam face din cuvinte.
Radu, te rog să nu mănânci decât jumătate de prăjitură
Am înțeles! Biiiine, deci mănânc 5, da?
Ce 5, tu nu înțelegi ce zic eu- jumătate!
Pai da, asta zic și eu: 5!
Radu, tu îți bați joc de mine?/Păi mami, tu te referi la jumătatea lui 10, nu?
Deci gata, mănânc 5, ai zis!
8. Ziua de luni
Înainte de copii, duminica de pe la ora 12, hai maxim ora 13, mă apucau gândurile negre…daaar dupăăă…
Ah, ce bine că vine luni, să ne odihnin și noi ca oamenii!
9. Gropile din București
Mă exasperau! Dar acum, nu prea, că le aduc bucurie copiilor, când plouă, adică. Nu numai că se bucură de bălăceală, dar Radu se arată și contrariat că nu sunt deloc adânci

Radu, 4 ani, testând ‘înălțimea’ gropilor din București

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog