Important este că puiul de gazelă este acum pui de leu!

Povestea noastră începe cu ‘ERA ODATĂ UN LEU’. Și el era leu, pentru că i s-a părut firesc să fie leu, căci la fel cum știm că toate ‘animalele sunt egale între ele știm și că unele sunt mai egale decât altele’

Leul este un șef!
pfoa, șef, auzi… dar ce crezi tu că este un șef, Radu?
Nimic! Adica așa..cred că ți-e frică de el, dar, mă rog, nu prea, că alte animale sunt și mai puternice. El, așa, atacă o hienă, că e mică, dar dacă vrea tigrul îl bate.
nu, Radu, un șef este un conducător.
Aha! Adica un mecanic de tren!

Numai că acest leu nu era crescut tot de lei, cum ar fi fost firesc ci, era crescut de o gazelă și de un elefant. Așa și-a ales leul. Nu este ca la oameni, aici COPILUL ÎȘI ALEGE PĂRINȚII sau, poate este întocmai ca la noi. Și aceste trei animale, deși dușmani la mama lor acasă, trăiau în armonie în savana noastră din Tei.
Elefantul știa atât de multe și îl învăța, pe leu, lucruri noi în fiecare zi, era puternic, mare și îi povestea des, leuțului, cum trăiesc celelalte animale, cum pământul nostru este rotund, câte continente și țări sunt în lumea asta mare. Și îi vorbea des despre oameni, copii, lei, tigri, planete și maimuțe.
Gazela nu avea calități demne de menționat, dar avea un suflet bun și îi zâmbea des leului, îl plimba și îi cânta și deși nu era așa potentă intelectual ca și elefantul îl mai amuza din când în când pe leu, astfel încât să obțină cruțarea acestuia. Leul pleca des în vânătoare de gazele și căprioare dar niciodată nu se atingea de gazela lui…dar nici nu îi ridica rangul.
Dar, Radu nu ar fi mai corect, ca tu, care ești  pui de leu și să fii crescut de un leu și de o leoaică? Adică să fim o familie autentică?
Haaaahahaha, cum să fie așa? Păi în realitate, dacă vrea, leoaica îl bate și pe leu. Cum adică? Nu, eu sunt leu, tati este elefant și tu ești gazelă. Gata, nu schimbăm.
Ok, nu mai insistăm. Până la urmă, dacă trăim în armonie, de ce trebuie să fim o familie tipică? Într-o zi mama gazelă și tatăl elefant au adus acasă un pui de om….ăăăă, nu de om, stați așa, că ne-am zăpăcit. Dar ce titulatură să îi atribuim noului venit? Păi tot leu, nu? Dacă el are un frate leu, așa este firesc să fie. Tot un leu. Acum avem doi lei. Ăaaaa, ba nu!
Radu, Tudor ce să spunem că este? Dacă este fratele tău, tot leu, nu?
Cum să fie leu? Păi el nici nu poate să vâneze. Nu vezi ce mic e?
Da, așa este, acum este un pui de leu care va crește și va deveni un leu puternic.
Păaaaai nu, că doar nu e puiul meu, ca să fie tot leu.Tudor este puiul de gazelă. Deci eu sunt leu, tati este elefant, mami este gazelă și Tudor este puiul de gazelă.
Și aceste patru animale și-au văzut de traiul zilnic, mai o vânătoare, mai o masă copioasă, joacă în savană, plimbări lungi prin alte savane și câteodată chiar prin junglă. Puiul de gazelă era mic și complet dependent de alții, ca toți puii, de altfel, leul se făcea mai leu de la o zi la alta, elefantul tot elefant, gazela tot gazelă. Dar altceva era interesant și nici gazela și nici elefantul nu înțelegeau de unde atâta înțelegere și toleranță din partea leului pentru micuțul pui de gazelă, pe care ar putea să-l vâneze atât de ușor. Mai ales că leulului nostru nu-i plac deloc schimbările, trebuie să fie în centrul atenției iar lumea din jur să-i fie supusă și să-l adore, că nu degeaba este regele animalelor.
Radu, să știi că nu trebuie să-l iubești pe Tudor, dacă nu vrei și tu, dar e musai să-l tolerezi, de azi va fi o prezență constantă în viața noastră.
Dar leul, nu numai că-l tolera pe noul venit dar părea complet lipsit de gelozii iar mama gazelă și tatăl elefant se întrebau întruna de ce nu-și manifestă indignarea, de ce-l tolerează așa de bine pe puiul de gazelă, care i-a dat, oarecum rutina peste cap și atentează la statutul lui de rege al savanei.
Păi nu, că-mi place de Tudor. Pentru că așa, stă mami acasă că el este mic.
Deci asta era. Până face Tudor 2 ani, mama lui stă acasă, ba mai mult în primele săptămâni a stat și tatăl elefant acasă, s-a jucat cu leul și i-a povestit vrute și nevrute. Leul a pus lucrurile cap la cap și și-a dat seama că dacă nu era puiul de gazelă, nici mama, nici tata nu ar fi stat acasă. Iar faptul că l-a tolerat și chiar l-a și iubit de la început este felul leului de a-i spune puiul de gazelă: MULȚUMESC.
Viața leului nu a fost dată peste cap prea tare, el avea deja programul lui stabilit, începuse de câteva luni primul an de grădiniță…ăăă, vânătoare organizată adică..se întâlnea în fiecare zi cu tigri, hiene, leoparzi  și pantere. Ba chiar, de acum își căuta și o leoaică. Singurul criteriu avut în minte era podoaba capilară. O leoaică trebuie să aiba păr mult, creț și frumos.
Da, și eu i-am spus lui Antonia să fie prietena mea..da’ mă rog, ea n-a vrut.. O să-mi aleg altă leoiacă.
păi, și ți-a zis ea că nu vrea?
Dacă mi-a zis?!? M-a împins de am dat cu capul de dulapu’ lu’ doamna.

Mai cu suișuri, mai cu coborâșuri, mai la deal, mai la vale a trecut și primul an din viața puiului nostru de gazelă. De acum, se juca cu leul tot mai des, țipau, urlau, trânteau și o luau de la capăt. Mama îi ruga de zeci de ori de zi, să nu mai facă atâta gălăgie și primea tot timpul replică de la leul cel fioros:

Dar ți se pare, nu țipă nimeni, eu sunt leu, Tudor este puiul de leu și ne pregătim de vânătoare, noi suntem lei, tu ești gazelă, mami, dacă vrem te mâncăm acum

Iar mama gazelă și tatăl elefant și-au zâmbit cu subînțeles: Important este nu că țipă, urlă și trântesc ci că PUIUL DE GAZELĂ ESTE ACUM PUI DE LEU.

Sharing is caring!

Sursa foto: arhivă personală.

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

2 Comments

  • CristinaD. August 26, 2017 11.22 pm

    Wow..foarte frumos explicat și povestit. Așa, ca pentru copii 🙂
    Și îmi place foarte mult cum s-au schimbat lucrurile, cum s-a ajuns de la pui de gazelă la pui de leu 🙂
    Foarte foarte foarte frumos!:-)

    Reply 
    • admin August 27, 2017 12.59 pm

      Mulțumesc <3

      Reply 

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog