Ziua când 1și cu 1 au făcut 3 ș-apoi 4

Abumul bebelușului, acela format clasic, pe hârtie, mă invită să povestesc, pentru fiecare copil în parte despre ziua nașterii. Buun, povestesc, apoi printez, atașez, în album și gata misiunea, Le înmânez albumul la 18 ani:)

Eu am povestit, desigur, le larg și despre nașterea lui Radu și despre nașterea lui Tudor. Dar poveștile lor sunt lungi, căci am vrut să păstrez un tablou complet și detaliat iar până la concluzia finală, respectiv ziua nașterii sunt câteva sute  bune, ca să nu zic mii de cuvinte:)

Prin urmare, acest articol este doar despre 23 ianuarie 2012, alături de 4 noiembrie 2015. Am alăturat, pentru a păstra la un loc, amintirile despre cele două zile.

Radu s-a născut în Olanda, Tudor în România, primul în 2012, al doilea în 2015. Ambii au hotărât să se nască la 41 de săptămâni și 4 zile. Blând, natural, rapid și foarte similar.

Radu a ales ca data de naștere 23.01. A ales luna întâi din calendar, pentru că știa că este primul născut al familiei și 23, pentru că în acea zi, din 2 am devenit 3.

Tudor a ales ca data de naștere 4.11, pentru că știa că este al patrulea membru al familiei, dar la picior de egalitate cu fratele lui. Deci, din această zi avem doi de 1.

Tresărim, rememorăm și ne emoționăm de câte ori auzim 23 ianuarie sau 4 noiembrie. Sunt zilele noastre norocoase, amintirile se succed rapid, asemeni un film, în care personaje principale suntem noi. Monitorizarea primei sarcini a fost lejeră și efectuată exclusiv de către moașa, fără analize peste analize sau ecografii lunare. Mesajul transmis părea la unison: să lăsam natura să-și urmeze cursul.

..Și cum, necum, s-a făcut 23 ianuarie 2012. De aici filmul se derulează repede..

Ora 5 dimineața:

Bună dimineața, eu sunt șefa secției de nu știu ce, am venit să vorbim cu dvs! Travaliul nu merge foarte bine, dilatația este foarte mică, bebelușul dă semne de stres fetal, este posibil să ajungeți la cezariană. Vreau să vă asigur, că dacă vom ajunge aici, sunteți pe mâini bune, să stați liniștită. Este important acum, să facem și analizele de sânge ale bebelușului, să vedem exact starea lui reală, cât timp îl mai putem lăsa până intervenim.

După nedumerirea care mi se citea pe față, de genul ‘dar bebelușul e în mine, cum naiba îi luați sange?’ a completat: introducem un dispozitiv și îl zgâriem un pic pe cap să curgă câteva picături de sânge și îi interpretăm repede analizele.

Hmm, mi se pare cam complicat, haideți să facem direct cezariană

Cum să facem cezariană? Este o operație de gradul 2, sunt șanse mari într-adevăr să ajungeți acolo, dar eu nu pot justifica la acest moment o cezariană. Vreau sa fiți pregatită, în cazul în care ajungem aici, dar poate aveți noroc.

Așa noroc mai rar! Paris, te rog, fă rost de un accent mai bun și cuvinte mai alese, de-alea cu safety first, că poate nu înțelege din engleza mea că nu mă interesează pe unde iese bebelușul.

Analizele de sânge au ieșit bine, rupem membranele și aplicăm local a doua doză de gel. Să știți că nici nu poate fi vorba de epidurală, că nu am putea să monitorizăm corect fătul, ceea ce este esențial.

Ora 9:

Gata, ne pregătim de naștere! Tatăl, vă rog, puneți-i o compresă pe frunte, ridicați-i perna, poate vrea să bea apa, clătiți compresa și aplicați-o iar. Vreți să faceți poze?

Te rog, Paris nu răspunde, că răspund eu: Aaaa, nu, nu vrea, el rămâne la capul meu.

…ȘI A FĂCUT OCHI…

Ora 9.20:

Felicitări! Aveți un bebeluș de nota 10! Uitați ce frumos e! Va sta pe pieptul dvs cam 40 minute, mai lăsăm și cordonul un pic.

Aha, frumos nu pot încă să mă pronunț dacă e, dar parcă ar merge șters un pic!

Nu, nu, așa, cum s-a născut! E important contactul skin to skin. Dacă nășteați prin cezariană, atunci copillul era așezat pe bustul gol al tatălui. Așa, acum rog tatăl să taie cordonul ombilical, uitați foarfeca!

Tatăl a sărit ca ars: nu nu, nu vreau, mi-e teamă, colectăm și celule din cordon, să nu greșesc ceva!

Bine, dar n-aș vrea să se supere bebelușul pe mine că-l separ de mamă, dvs sunteți tatăl îi trece mai repede supărarea.

Ora 10:

Tatăl, haideți să spălăm bebelușul și să-l îmbrăcați!

Dar eu nu am pus niciodata mâna pe un copil, nu știu nici cum să pun pampersul ăsta.

Vă arătăm noi, suntem lângă dvs, dar noi nu punem mâna pe copilul dvs.

Ora 11

Mama, vă simțiți bine, da? V-am adus micul dejun! După ce mancați, haideți să faceți un duș, sunteți în stare, da? Și apoi vă comandăm un taxi.

Ora 13: Am ajuns acasă toti 3. Și acum, ce naiba facem?

Tu știi ceva despre bebeluși? mă întreabă serios Paris.

Nimic, am citit vreo 2 articole și cam 10 pagini din „Mama si copilul”, că oricum nu înțelegeam nimic. Măcar tu știi să îi pui un pampers. Tot e ceva!

Mmmnnda, hai că o să fie bine! Vrei să îți fac ceva de mâncare?

Zilele trec lent, dar anii zboară și acțiunea fimului nostru se mută în 2015, când am horărât să ne mobilizăm pentru un al doilea copil! Repede, acum, până nu dăm de traiul bun, am zis, căci Radu deja începuse să devină mai independent, să doarmă bine noaptea, să fie mai ușor și odihnitor, în general.

Buuun, după nașterea lui Radu vroiam ceva asemănător. Nu sunt în niciun caz, dar în niciun caz o fanatică a nașterii naturale cu orice preț, departe de mine gândul ăsta, dar nici o cezariană gratuită nu vroiam. În sensul că nu îi vedeam rostul, fie și numai pentru recuperarea rapidă de după…Da’ stai așa, că nici epiziotemie pe nepusă masă parcă n-as vrea..mai bine fac cezariană! Dar dacă fac cezariană, cum îl mai iau pe Radu în brațe după? Ah, mai bine rămâneam în Olanda, până făceam și al doilea copil. Și totuși, parcă aș fi mai liniștită cu o monitorizare ceva mai atentă. Dar nici ecografii lunare și stres nejustificat nouă luni de zile, nu vreau! Da, hai că-i complicat! 

Trec cele 9 luni și pentru Tudor, și-n ziua aleasă de el, din considerente logice, bineînțeles, ne dă semne că-și dorește să ne cunoască.

….Pe repede-înainte, filmul evenimentelor din 4 noiembrie 2015….

Fusese o noapte mai agitată, ceva, ceva se întampla. Pentru prima data, părea și Tudor că intenționează ceva. Dar nu eram sigură ca-și va duce intențiile la capăt.

ora 10. Paris mă anunță:

Ia uite, Anca, pică guvernul Ponta. Hai, poate se hotărăște și Tudor azi, tot muncesc de acasa, tot e de referință data asta și o să o ținem minte, să nu ne mai încărcăm memoria și cu altă dată. Zi-i!

Tuuuudoooor, hai afară, there is hope! Ai protestat, te-au asculat, a plecat Ponta cu ai lui! Hai, cică vin tehnocrații! Hai să vezi cu ochii tai!

ora 11. dr. gineco Marius Romila, conform agendei mele telefonice, îmi scrie pe WhatsApp: deci nimic, nimic?/ ba da, contracții care devin regulate/ ok, răbdare, ne auzim

Hmmm, și acum ce să fac, nu-mi place să încurc lumea. Paris muncește, hai că încerc să mă încadrez în pauza lui de masă.

Ora 12. Plecăm la spital. Dacă am vrut să nasc în centru, ia și stai în trafic acum!!

Haideti să vă vedem! Urcați acolo, facem iar și streptococul B, hai să vedem despre ce e vorba!

Cum? Dilatație ooooopt? Vă rog duceti-o în sala de travaliu! Îl sun eu pe dr. dvs, dar vă spun sincer că nu are cum să ajunga. Într-o oră, dvs cred că terminați cu totul

Asta e, nasc cu medicul de gardă! Normal că nu are cum să ajungă. În București nu ajungi într-o oră nici dacă locuiești pe aceeași stradă. Mai ales dacă e în Băneasa, la Medicover, cred că ajunge la fix, peste 3 zile, să-mi semneze fișa de externare!

Și de aici, l-am pierdut și pe Paris, m-au urcat în scaunul cu rotile, m-au scos pe altă ușă, fără nimic la mine, Paris era prins până-n gât cu treburi administrative la recepție: plată, card sănătate, trebuie neapărat să plătiți diferența acum!/ Stați un pic să văd ce face soția mea! /Nu putem să-i facem internarea, dacă nu achitați!…cu de astea era ocupat Paris.

Am ajuns în sala de travaliu, m-a ajutat moașa cu una cu alta, când intră pe ușă doctorul meu. Ce bine!

Pfoa, cum ai ajuns așa repede? Eram convinsă că nasc cu medicul de gardă!

Am venit cu bicicleta!

Și de aici, s-a derulat și repede fimul. Dilatație 10, hai în sala de nașteri. Aici, strict la etapa asta cu dusul în sala de nașteri, mi-a placut infinit mai mult în Olanda, cand a venit sala de nașteri la mine, după cum povesteam! 

Te rog să mă asculți, ca să minimizăm traumele! Împingi când îți zic eu, stai când îți spun eu!

A fost rapid..vreo 2 minute etapa de expulzie propriu-zisă..n- am știut atunci să estimez timpul, dar am vazut apoi scris pe foaie și mi-a reconfirmat, a doua zi și asistenta care mă ajuta cu toaleta locală. Vorbea cu colega ei, în timp ce vorbea și cu mine! Sunteți foarte ok! Totul e foarte în regula! ”Păi a născut cu Romilă, mă, ce zici! Ia uite, 2 minute, nu se încurcă el”

Bebelușul mi-a fost pus pe piept imediat, dar, lăsat mult mai puțin decât la nașterea precedentă. Să stii, că nu pot să-l las mai mult! Trebuie neapărat aspirat! A fost merconiu în lichid! Și știi că la ultimele ecografii ne ieșea și vasodilatație! Trebuie neapărat examinat!’

Ora13.45. Scor apgar 10! Felicitari! Hai că m-am încadrat și în pauza de masă a lui P.!

Sursa foto: via Shutterstock.

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog