Trece vemea și n-o poți opri: Azi, la 34, mă simt AȘA și AȘA!

Cum ți se pare, Radu, 34 de ani?

Păăăiii…Mai mult decât are tati!

Păi da, dar ți se pare că sunt foarte tânără, nu?

Mmmmmnuu! Adică nu ești nici tânără, daaar nici bătrână! Ești AȘA și AȘA!

Da, 20 iunie de anul acesta mi-a adus al 34-lea an.

Nu mă simt mai bine ca oricând! Nu mă simt ca la 20 de ani! Nu arăt ca la 25 ani.

Mă simt cum m-am simțit ieri și cel mai probabil cum mă voi simți mâine. Mă simt AȘA și AȘA.

Mi-e totuna că anul trecut au fost 33, anul acesta 34 și la anul vor fi 35.

Nu este nici mai importantă zi din viața mea, nici cea mai fericită, nici ziua în care fac bilanțul anilor ce au trecut, nici ziua în care pun țara la cale, cu planuri de viitor. Este o zi de marți, dintr-o săptămână de vară.

Mami, eu zic să-ți pui pe tort 6 lumânări, 3 într-o parte, 3 în cealaltă, adică 33. Pentru că 33 de lumânări mie mi se pare foarte mult, nu cred că au loc pe tort! (20 iunie 2016)

Au avut LOC și CEL MAI IMPORTANT ESTE CĂ vor avea loc mereu!

Nu mă supăr pe timp că trece, că asta e treaba lui,  ci îi sunt mai mult recunoscătoare că ‘trecutul nu doare’, decât că el trece.

Îi sunt recunoscătoate timpului, că fiecare an care a trecut, până acum, mi-a adus mai multe bucurii decât supărări, mai multe împliniri decât așteptări

Nu mă agăț de ani cu disperare, nici azi și sper că nici în viitor! Azi, declar despre mine că sunt mai înțeleaptă, mai frumoasă, mai puțin tânără, mai hotărâtă, mai iubită și mai recunoscătoare cu fiecare an ce trece. Sunt în primul rând recunoscătoare anilor ce au trecut pentru liniștea pe care mi-au adus-o.

Am învaţat de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Pe cât îi admir pe oamenii noncoformiști, (pentru că îi admir), cu vieți tumultoase, experiențe inedite și altfel decât majoritatea, pe atât realizez că cele mai frumoase amintiri pentru mine,  din anii ce au trecut implică o stare de liniște:

  • Îmi amintesc de liniștea Crăciunului și de bucuria ajunului când așteptam, nerăbdătoare, să văd ce cadouri vor fi sub brad;
  • Rememorez liniștea vacanței de vară prin bucuria lui Radu că a venit vacanța;
  • Ciudat știu, dar când simt miros de Sudocream, brusc mă ia un val de căldură plăcut, și iar simt liniște;
  • Nu-mi amintesc de agitația zilelor și gălăgia serilor, ci de cât de liniștit ne-a fost timpul petrecut împreună.
  • Îmi amintesc de starea de liniște, de câte ori îi văd dormind pe Radu și pe Tudor. M-aș uita la ei, așa cum dorm și i-aș mirosi și iar m-aș uita la ei, și-aș lua-o de la capăt.
  • Când simt miros irespirabil de fum de țigară amestecat cu aburi de alcool, îmi amintesc de  ClubA. Am râs, am dansat, ne-am bucurat și efectiv am pus țara la cale aici. Îți bubuia creierul de gălăgie, eram lipiți unuii de alții ca niște sardele eșuate pe mal, dar eu tot de starea de liniște îmi amintesc.
  • Din locurile vizitate, am rămas tot cu liniștea! Când rememorez locurile vizitate, cel mai adesea starea de bine pe care o simt, se datorează tot sentimentului de liniște și împăcare.

Și lista ar putea continua la nesfârșit. Dar exemplele de mai sus sunt suficiente pentru învățămintele pe care le-am tras, până la această vârstă. De asemenea, enumăr doar câteva:

DEci, mulțumesc 34 pentru că:
  • Am învățat că sănătatea este cea mai importantă. Să o prețuim mai mult cât suntem tineri și să nu o pierdem niciodată, îmi doresc!
  • Am învățat că  nimeni și nimic nu este mai important decât familia. Aș regreta amarnic și m-aș deprima că trec anii, dacă mi-aș vedea copiii doar în weekend, de exemplu.
  • Am învațat despre mine că îmi place rutina și monotonia, întocmai ca unui bebeluș. Ca să mă odihnesc bine, am nevoie să știu ce va urma.
  • Am învățat să nu mă leg de obiecte sau locuri ci să prețuiesc relațiile și oamenii buni din viața mea.
  • Am învățat că totu-i trecător, mai puțin oamenii dragi din viața mea. Știu sigur că ‘omu’ sfințește locul’.

Am învățat de la păsări să fiu mai mult în zbor,
Am Învaţat de la toate, că totu-i trecător.

  • Mai mult decât orice, am învățat că am nevoie de oameni în jurul meu. Nu aș putea trăită izolată de oameni! De la oamenii din jurul îmi iau energia! Cele mai frumoase amintiri se datorează oamenilor De la oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul acestor 34 de ani și aici îmi includ și părinții și copiii am învățat mai multe decât m-au învățat toate școlile prin care am trecut.
Da, azi, mi-aș dori să împlinesc 25 de ani, în loc de 34.

Numai că, gândirea mea este destul de simplă, la fiecare aniversare mă gândesc așa– dacă ar veni cineva cu puteri miraculoase care să îmi propună următorul târg, respectiv să mă întorc în timp, la 20 de ani, aș accepta?

Și de fiecare dată, răspunsul este ferm NU! Că de fapt, dacă mă întoarce în timp, eu vreau să-mi garanteze că viața va avea același curs. Altfel, nu mă risc!

Deci găsesc riscant acest târg! Și sunt sigură că tot riscant l-ar considera și la 80 de ani, mi-ar fi teama că viața m-ar duce în altă parte decât pe Paris, că dacă n-am fi noi doi, nu ar fi nici ei doi, sănătoși și frumoși Nu aș risca, nici la 80 de ani, să pierd liniștea anilor care au trecut.

Și pentru toate cele de mai sus îi mulțumesc lui 34! Hai că până la 40 și apoi 50 și așa mai departe mă fac și mai înțeleaptă, presimt eu așa:))

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

2 Comments

  • andreea June 20, 2017 10.39 am

    La multi ani plini de pace si iubire alaturi de oamenii tai dragi!

    Reply 
    • Anca Arau June 20, 2017 04.08 pm

      Mulțumesc, Andreea! Îți întorc urările în scurt timp!:)

      Reply 

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog