Să nu uităm că: ”Noi nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi”!

Probabil vă este cunoscut acest citat și l-ați mai zărit pe ici, pe colo, pe pereții facebookului. Este una dintre cugetările mele preferate, și de când am citit această frază, mi-am propus să nu uit că:

Nu vedem lucrurile așa cum sunt ELE ci așa cum suntem NOI! (Anais Nin)

Îmi amintesc de această frază, de câte ori judec oameni și întâmplări bazându-mă numai pe părerea mea personală și subiectivă, raportând totul numai la felul meu de a fi, și atât!

Îmi amintesc că noi vedem lucrurile așa cum suntem noi, nu cum sunt ele, de câte ori nu înțeleg cum alții pot fi fericiți, lipsindu-le tocmai lucrurile care mie îmi aduc fericire.

Să vedeți când îmi amintesc eu că noi nu vedem lucrurile așa cum sunt ele ci așa cum suntem noi.
  • Când constat că au trecut doi ani de când Irina s-a căsătorit cu Marius și…nu au încă copii.

Pfoa, în mintea mea încep întrebările:

Dar nu înțeleg, oare întâmpină probleme pe partea asta, ce așteaptă?

Gândirea mea limitată (recunosc:) atât mă lasă să cuget. Dacă eu am vrut copii și am știut asta dintotdeauna, mi se pare că asa vrea toată lumea. Și cei care nu au copii, nu au au din cauza unor factori independenți de voința lor. Nimic mai neadevărat, desigur!

Cerebral sunt total de acord să nu vrei copii, emoțional mă blochez, pentru că mă transpun în locul lor și mă identific cu Irina și Marius și nu înțeleg cum să alegi să nu vrei copii.

!!Concluzie!! Pentru că eu văd lucrurile așa cum sunt EU, nu cum sunt ELE. Dar noroc că-mi amintesc de acest citat, și-mi păstrez părerea numai pentru mine.

  • Când Alex și Sorina au decis să aibă copii, fără să fie căsătoriți.

Mentalitatea mea e iar de secolul trecut un pic:) și îmi zic că bucățica aia de hârtie pentru un copil contează. Contează pentru el, ca părinții lui să aibă același nume de familie, contează să simtă stabilitate și indestructibilitate, contează să simtă că între părinții lui este o relație asumată. Asumată și din punct de vedere legal.

Dar oare de ce nu se căsătoresc? Sunt împreună de atâta vreme, se înțeleg așa bine, au copii împreună!

Stați, că simt că vreți să săriți pe mine, că vă făcusem o impresie mai bună, că păream așa mai open-minded. Da! Sunt prima care susține dragostea și respectul în cuplu, nu familia tradițională. Sunt așadar lipsită de prejudecăți..când vine vorba de alții. Eu știu sigur că relația dintre noi doi ar fi fost fix identică, dar FIX și dacă am fi conviețuit ca parteneri, nu ca soț și soție.

Cunosc cupluri necăsătorite mai durabile și mai stabile, decât alții-n rând cu lumea. Cu toții cunoaștem! Dar sentimentul meu este că pentru copiii mei contează acest legământ legal între noi, și-l vor percepe ca un fel de angajament de stabilitate și durabilitate. S-ar putea să greșesc desigur….

Știu sigur că o bucată de hârtie nu schimbă cu nimic relația dintre doi parteneri, și cu toate astea, adesea emit judecăți, raportându-mă, la propriile dorințe, valori și stil de viață.

!!Concluzie!! Da, știu, văd lucrurile așa cum sunt EU, nu cum sunt ELE. Dar noroc că-mi amintesc de acest citat, și-mi păstrez părerea numai pentru mine.

  • Când aud că Ioana și Vlad și-au luat mașină de 40,000 de Euro, în rate pe 7 ani.

Și, datorită acestei întâmplări (sau din cauza, după cum simte fiecare:), coroborat cu faptul că anul ăsta au 3 nunți și numai rochiile, pantofii, părul, machiajul și accesoriile Ioanei ajung la 5000-6000lei, aleg să renunțe la vacanțe în următorii ani.

Și iar pun problema, gândindu-mă numai la mine, făcând abstracție de ce își dorește Ioana.

Dar de ce nu și-or fi luat mașină de 15000euro, cu o rată de 3 ori mai mică?!

Și de ce nu se imbracă la fel la toate nunțile?!

Și din banii economisiți cu rata și cu cele 3 rochii, fac 2-3 citybreakuri…

Asta e ceva ce aș face eu! N-aș prioritiza în veci mașina, rochiile și machiajul în detrimentul vacanțelor. Dar dacă eu nu aș face asta, nu înseamnă că nu trebuie să înțeleg că pe Ioana alte lucruri o fac fericită. A se îmbrăca la fel, la două nunți, pentru ea nu este o opțiune, a nu merge în vacanță însă este o opțiune perfect viabilă.

!!Concluzie!! Încerc și promit și în acest caz să văd lucrurile așa cum sunt ele, nu așa cum sunt EU. Și iar îmi păstrez părerea numai pentru mine!

  • Când eu consider că relația de cuplu dintre Alexandra și Mircea este afectată, pentru că au ales să doarmă cu bebelușul între ei.
  • Când Alexandra și Mircea nu au fost niciodată mai apropiați, tocmai pentru că dorm cu bebelușul între ei și nu înțeleg de ce noi ratăm această fericire, când știm cu câte efecte benefice pentru copil vine la pachet.

!!Concluzie!! Și eu și Alexandra vedem lucrurile așa cum suntem noi, nu cum sunt ele. Dar important este că noi amândouă ne respectăm alegerile, știm că oamenii sunt diferiți, că ce este bine pentru mine, nu este bine și pentru Alexandra și viceversa.

  • Când eu nu înțeleg de ce Eliza și Sebi, de când sunt un cuplu nu mai desfășoară decât activități casnice și neapărat în cuplu.

De ce au renunțat la prieteni și la activități independente unul de altul?!?

Pentru că mă raportez numai la mine, mi-e greu să înțeleg când Sebi îmi spune că nu-i lipsește nimic și are tot ce îi trebuie acasă. Și că nu îi lipsesc nici prietenii, nici cafelele în oraș. Mi-e așa de greu să-l cred, pentru că este atât de diferit de mine.

!!Concluzie!! Exact, ați intuit bine nici aici nu văd lucrurile așa cum sunt ele ci așa cum sunt eu. Dar și de data îmi spun că, important e Sebi să fie pe acceași lungime de undă cu Eliza, nu cu mine. Și Marius să fie pe acceași lungime de undă cu Irina, Alex cu Sorina și Ioana cu Vlad.

Și tot așa..exemple sunt la tot pasul, în fiecare zi, în fiecare casă, pe fiecare stradă. Fiecare dintre noi, cred că, fie se identifică cu aceste exemple, fie nu rezonează deloc cu ele, fie are exemplele proprii.

Și mai cred că dacă ne-am detașa un pic și am înțelege că ce e bine pentru mine, nu e bine și pentru tine, că realitatea mea nu este și a ta, că etichetele și discriminarea de orice fel, etichetează negativ pe emițătorul lor, în primul rând, că rețeta fericirii unuia nu se aplică și la celălalt, lumea va fi un loc mai liniștit: Când vom accepta că suntem atât de diferiți.

Și până atunci să nu uităm că:

Noi vedem lucrurile așa cum suntem NOI, nu cum sunt ELE.

Sharing is caring, desigur!

About the Author

Anca Arau
Author with 99 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog