Cea mai scurtă lecție de parenting: Ce ție nu-ți place, altuia nu face!

Fix așa, copile drag! Ce ție nu-ți place, altuia nu face! Punct! Și de la capăt! Cred că nu este zi în care să nu rostim, în fața copiilor, sub diverse forme, acest îndemn, încât Radu, îndreptățit fiind, nu zic, mi-a zis zilele trecute:

Aoooleeeu, doaamnne, mami, nu mai spune așa!

Nu-i place să audă, dar răspunde cel mai bine, și-și corectează cel mai ușor ”abaterile” când se transpune în locul victimei, ca să zic așa:)

Radu și Tudor mic: Mâncăm și noi ceva?

Să vedeți!

Acum vreo 6 luni, Radu era la bazin, împreună cu tatăl lui. Cum punea mâna pe o plută, un alt băiețel, un picuț mai mare, aflat și el la buza piscinei, venea și îi lua pluta din mână. O dată, de două ori, de zece ori! Radu lua altă plută, brusc băiețelul respectiv o vroia pentru el. De nervi, Radu a început să plângă.

Și eu am ținut minte!

Și îl îndemn să-și aducă aminte cum s-a simțit el când altcineva îi smulge jucăriile din mână, de câte ori procedează și el la fel (des), cu fratele lui mai mic, Tudor. Funcționeză perfect!

!Sfat! Radu, ție ți-a plăcut când băiețelul de la piscină, îți smulgea pluta din mână, imediat cum puneai mâna pe ea? Tu faci la fel, acum cu Tudor! Nu-i smulge trenulețul din mână! Joacă-te cu mașinuța!

Și, brusc își aduce aminte cum s-a simțit el atunci și renunță a-i mai lua trenulețul.

Acum o lună, Radu a fost gonit de la joacă de prietena lui bună de la bunici, care în momentul acela vroia să se joace doar cu verișoara ei.

Mi-a părut rău pentru Radu, dar m-am bucurat că mi-a povestit ca să-l determin și pe el, să fie măcar diplomat când gonește pe cineva.

!Sfat! Adu-ți aminte cum te-ai simțit, Radu, când te-a gonit Daria! Și gândește-te la asta de câte ori îl gonești și tu pe alții, pe un ton arțăgos. Înainte să țipi ”pleacă” gândește-te dacă ți-ar plăcea să auzi acest ”pleacă” la adresa ta. Dacă nu ți-ar plăcea, nu-l mai rosti nici tu!

Își amintește și rezonează! Și încearcă să se corecteze, nu-i iese încă de fiecare dată! Dar de asta suntem aici, ca să-i amintim de fiecare dată cum s-a simțit și el când l-a gonit Daria.

Dar te-ai supărat pe Daria?
Aaaa da! Azi, da! Dar mâine tot mă joc cu ea! De-abia aștept să se facă mâine!

Tot recent, tot la bunici, Radu se mâhnește de câte ori, copiii mai mari îi spun că nu se poate juca cu ei căci  el este mic și nu știe nimic.

Mă lasă doar să mă uit, dar e așa ușor ce fac, am înțeles imediat jocul! Dar nu mă lasă să joc și eu. Deși eu chiar știu! Au zis că sunt mic că nu știu să zic ”r”
Păi, Radu, ”r” este un sunet dificil. Ei au 10 ani, normal că-l pronunță bine!
Nuuu, că au zis că ei zic ”r” de la 4 ani!

Și aici, chiar l-au atins la punctul sensibil. Radu a mai auzit pe stradă și alte remarci la adresa lui, cum ar fi că este ”un bebeluș mare și urât”, cuvinte adresate de o fetiță de vârsta lui. Dar aceste cuvinte nu-l ating deloc, el știe sigur că nu este bebeluș și nu are niciun dubiu asupra faptului că este frumos. Cu ”r-ul” în schimb este un punct sensibil, știe că nu îl pronunță, deși majoritatea copiilor de vârsta lui zic clar acest sunet.

!Sfat! Buuun, ține minte, aici, acum, cum te simți când alții râd de o slăbiciune de a ta. Și să-ți amintești de asta de câte ori te gândești să râzi și tu de un copil mai mic care nu vorbește corect sau de colegul tău care poartă aparat dentar sau ochelari de vedere. Să nu uiți cum te-ai simțit azi!

Și la fel aude Radu de ce trebuie să-și strângă jucăriile la grădiniță, după ce termină de jucat. Facem un exercițiu de imaginație. După ce Vlad și Andrei pleacă de la noi și casa e plină de jucării care trebuie puse la locul lor, îl întreb ce părere are dacă ar trebui să strângă singur, jucăriile, în timp ce eu mă duc la culcare. Sare ca ars si refuză, ofensat cu o sută de cuvinte, pe minut.

!Sfat! Mi se pare corect să nu fii de acord, dar să ții minte refuzul categoric, de câte ori, te duci la grădinită la culcare, fără să strângi în urma ta. Doamna se simte exact cum te simți tu acum. Nu uiți, da?

Și Tudor care este mic aude și el: ”ce ție nu-ți place altuia nu face” de câte ori e nevoie. Îmi displace profund obligatul copilului să împartă jucării, împotriva voinței lui, la un an jumate.

El, fiind al doilea copil e foarte obișnuit cu a fi darnic și generos cu jucăriile. Când, totuși, refuză să dea vreo jucărie de-a lui, îi respect decizia, așa cum îi înțeleg întru totul pe copiii care nu vor să-și împartă jucăriile cu el. Dar mă folosesc de frustrarea pe care o simte Tudor, în momentul în care este refuzat, pentru a-i explica ca așa se simt și alti copii când el refuză joaca împreună. Se uită la mine cu ochii mari și pare să nu înteleagă ce vreau să zic. Dar repetiția e mama învățăturii, știți vorba aia!

Și da, mi se pare că lumea ar fi mai bună, dacă și noi, oamenii mari ne-am transpune în locul celui despre care gândim urât. Dacă înainte de a ne lăsa mintea să gândească ce-i mai neadevărat și gura să grăiască ce-i mai nepotrivit, ne-am aminti de acest citat:

Everyone you meet is fighting a battle you know nothing about it. Be kind! Always!

Fiecare persoană pe care o întâlnești duce o luptă de care habar nu ai!  Fii bun! Întodeauna!

Sursa foto: Arhiva personală.

Dacă sunteți de părere că această postare prezintă interes și pentru prietenii voștri..Sharing is caring, desigur!

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog