Eu vara constat care-i marea pierdere a copiilor de azi…

Da, așa zic! Că au de toate copiii noștri, dar au pierdut pe drum cel mai de folos ‘manual’ de creștere sănătoasă, cu teorie și practică la un loc, cu tehnici de negociere și abilități de dezvoltare personală, cu modalități de îmbunătățire a inteligenței emoționale și explicarea tipologiei umane, respectiv joaca nesupravegheată! 
Copii de azi nu au când și de ce să ia decizii pentru ei, nu au unde să învețe a-și purta singuri de grijă, nu au unde să se ascundă ca să aibă parte de o joacă nesupravegheată atât de benefică pentru ei.
Spuneți și voi că nu ați învățat relaționarea interpersonală, negocierea, abilitatea de comunicare, îndemânarea și din ”1,2,3 la perete stai”, ”Omul negru”, ”Cucii”, ”Baba-oarbă”, ”Atinselea”, ”Prinsealea”, ”Sticluța cu parfum”, ”Ascunsea cu mingea”, ”Țară, țară, vrem ostași”, ”Elasticul”, ”9 pietre”, ”Meserile” sau ”Lapte gros”

activitateafara.ro

Au de toate copiii noștri, dar nu mai au, așadar parte de joacă nesupravegheată care, așa cum spuneam cred că este cea mai de folos unealtă de conturare și șlefuire a personalității și a caracterului. Ei se joacă în fața părinților, care intervin ori de câte ori nu se joacă corect! Ei sunt obligați să-și împartă jucăriile și să se joace cu cine zice părintele că trebuie să se joace.
Cam așa
Poți alerga, desigur, nu sunt absurdă, că doar de asta am ieșit la joacă, dar nu mai departe de copacul ăla, da? Și după aia vii și te joci în nisip cu Bogdan. Ai înțeles?
Te rog, să îi dai și Sofiei, lopățelele tale, da? Și las-o și pe Elena să stea lângă tine, că nu te mănâncă!
Într-una dintre ședințele de la grădiniță de la Radu, doamna directoare ne-a spus așa:
‘Și da, ei sunt copii, o să se certe, o să se zgârie, o să se împingă, noi o să îi vedem sau nu. Și, ei, copii cum sunt, azi se ceartă, mâine se împacă, dar ce te faci cu părinții care-și vor purta ranchiună un semestru cel puțin, dacă nu chiar 3 ani?’
Păi n-ai ce să te faci! Joaca copiilor de azi este un stres în plus pentru părinți! Și-n timp ce ei se joacă, că de-aia sunt copii, adulții din jurul lor stau ca pe ace! Ca să nu-l supere cu ceva pe părinte, nu pe copil, desigur!
Și realizez că ai mei copii nu prea au parte de joacă nesupravegheată, în fiecare vară, pe care ne-o petrecem la bunici. Unde joaca copiilor este aproape de joaca de pe vremea noastră. Unde Radu iese singur pe stradă, se joacă, se ceartă, este respins de alți copii și respinge, la rândul lui alți copii, fără să-mi ceară mie aprobarea.
Și îi face atât de bine! Să simtă pe pielea lui toate acestea și să decidă singur , pentru el ce-i de făcut mai departe. Iar cearta și supărările erau la ordinea zilei, desigur:
Nu mă mai joc niciodată cu Elena, gataaa, așa am zis ieri, deci niciodatăăă!
Păi și acum unde ai fost? Te caut de 15 minute..
La ea am fost!
Păi parcă ziceai că nu te mai joci niciodată cu ea?!!
Da, și am uitat, ce?! Mi-am amintit și am venit acasă!
De cum am scos și eu capul pe poartă, li se schimbă tuturor copiilor comportamentul, devin mai atenți la ce vorbesc, la cum îi răspund lui Radu, la cum aleargă, la cum privesc și povestesc.
Aici, în București, singurul loc unde Radu se joacă nesupravegheat de noi este la grădiniță, la vreun prieten acasă sau în locurile de joacă de la mall..dar în toate aceste locuri este supravegheat de cineva responsabil. Cum ar fi, nu se pune!

Vara aceasta am stat o lună neîntrerupt, la bunici, la Medgidia. O lună în care Radu nu a vrut nici plajă, nici mare, nici activități distractive ci a vrut să se joace, în fiecare seara cu copiii. Dar nu la noi în curte! În altă parte:)

Radu și Tudor și vara lor

În ultima seara de stat la Medgidia, am ieșit cu toții la o terasă frumoasă și i-am spus lui Radu că-și poate lua și înghețată și tort și pizza și limonadă și tot ce mai vrea el. Un fel de răsfăț culinar. Și-a luat de toate, dar era foarte presat de timp.
Aoooleu, cât durează pizza asta….Cât e ceasul, mami? Ești sigură că mai am timp să mă joc cu copiii, diseară? Deci, parcă văd, că nu mai am timp în seara asta și se face toamnă până mă mai joc cu ei!
 Vara noastră a trecut repede, întocmai cum a intuit Radu, în ultima săptămână de grădiniță, când avea în față 100 de zile de vacanță de vară, în care i-am promis că nu va desfășura nicio activitate în afară de joacă.
Maaaami, eu vreau să pictez!
Da, imediat, Radu, stai să spăl biberoanele astea.
(După 30 secunde) Hai mami, pune-mi să pictez!
Radu, ți-am spus, așteaptă două minute să spăl biberoanele astea și îți pregătesc pentru pictat,
Oooofffff, păi da: aștept două minute, așa trece ziua de azi, trece și mâine trece și poimâine..și așa a trecut toată vacanța de vară și eu nu am apucat să pictez.
Și iar a avut dreptate, chiar dacă temerea lui era nefondată, căci discuția asta o aveam pe 13 iunie, el vorbind de vacanța care urma să vină și să rămână cu noi 3 luni întregi. Dar da, a intuit bine, a venit și aproape a trecut vara și el nu a pictat niciodată:))
Am revenit, așadar, acasă, pentru încă un an de joacă supravegheată! Mai bogați, însă cu o vară de joacă nesupravegheată atât de îndeaproape!
Au de toate copiii noștri, dar au pierdut pe drum cel mai de folos 'manual' de creștere sănătoasă, cu teorie și practică la un loc, cu tehnici de negociere și abilități de dezvoltare personală, cu modalități de îmbunătățire a inteligenței emoționale și explicarea tipologiei umane, respectiv joaca nesupravegheată!

Sharing is caring!

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog