Nu te-am tratat egal, dar să știi tu, copile secund că..

Că nu am vrut copil unic, am știut mai dintodeauna. L-am vrut pe al doilea pentru noi, dar mai mult pentru ei, nu că asta n-ar fi cel mai mare clișeu auzit vreodată….

Noi ne-am făcut niciodata griji cum că nu ‘se poate să mai iubim alt copil al fel, îl iubim pe Radu până la infinit,cum să mai aibă loc în inima noastra alt copil?’ Deși este o temere pe care o aud la mulți părinți, trebuie să recunosc că nicioodata, dar niciodată nu am avut această frică. Adică pe principiul ăsta nu-l făceam nici pe Radu. Îl iubesc atât de mult pe P., nu mai are nimeni loc în inima mea. Și uite că are, și ar mai avea loc încă zece copii.

Dar ne-am făcut griji că Radu nu va tolera o nouă prezență în casa noastră, că nu-l va iubi, cel puțin nu la început, că-l va trimite de acasă pe proaspătul intrus.

Noi nu ne-am făcut niciodată griji că nu îi putem trata egal. Pentru că nu putem. Dar nu-i bai, căci noi chiar ne-am propus să nu îi tratăm egal ci să le dăm fiecăruia ce are nevoie atunci când are nevoie. Și asa nu te mai simți vinovat nici că petreci mai mult timp cu unul, în detrimentul celuilalt sau că unul are mai multe haine sau jucării decât celălalt.

Și poate și pentru că nu i-am tratat egal, și nu ne-am simțit constant vinovați că al doilea copil este defavorizat că nu ne are pe noi doi în exclusivitate, ci ne-am concentrat să nu fie schimbarea prea mare pentru fratele mai mare, a ajuns și Radu, punând lucrurile cap la cap, să gândească așa:

Radu, să știi că nu trebuie să-l iubești pe Tudor, dacă nu vrei și tu, dar e musai să-l tolerezi, de azi va fi o prezență constantă în viața noastră.
Păi nu, că-mi place de Tudor. Pentru că așa, stă acasă mami cu mine, că el este mic.

Tudor a ales să se nască, în cel mai prost moment, după cum ne avertizau (pe bună dreptate, având la baza experiența lor) mai mulți colegi și prieteni. Radu începea pentru primul an de grădiniță în septembrie, Tudor urma să se nască în octombrie, la fix, ca să aibă Radu timp să culeagă, ce-i de cules de la grădiniță în materie de boli. Una dintre variantele recomandate a fost să-l ținem acasă pe Radu primul semestru.

Ne-am gândit și răzgândit și apoi am zis:

nu, viața lui Radu nu trebuie perturbată și mai mult, nu vreau să se simtă pedepsit, să simtă că i se dă lui viața peste cap, să simtă că renuntă la atât de multe…

Ce-i drept, l-am pus să ne promită că dacă o să răcească, să țină răceala pentru el..și el s-a conformat, nimic n-a dat mai departe:)

Nu te-am tratat egal, dar să știi tu, copile secund că..

 

Tu nu ai avut toate hainele noi, special alese pentru tine, și multe dintre jucăriile tale erau deja rulate, dar ai avut un partener de joacă încă din prima zi. Fratele tău, mai mare, nu!

Tu nu ne-ai avut, pe noi, părinții tăi, doar pentru tine, niciodată! Dar ție îți este ușor și firesc așa, căci nu poți pierde ceva ce nu ai avut niciodată. Fratele tău, în schimb a avut și a pierdut exclusivitatea noastră! Dar amândoi ați câștigat un prieten pe viață!

Tu nu ai foldere de poze, ordonate: prima zi, a doua zi, prima săptămână, prima luna, primul an. Dar amintirile cu tine au fost mai vesele, mai vii, mai firești și mai naturale!

Primul mama, primii pași, primele gângureli nu au stârnit un val nemărginit de entuziasm, dar primul sărut și prima mâna întinsă fratele tău, da! Și crede-mă, asta e de un milion de ori, mai important!

Pe tine nu te-am învățat părțile corpului omenesc, la 10 luni, ca să-mi demonstrez mie că am un copil deștept. Dar te-am întrebat, așa într-o doară, la 15 luni și am văzut că știi și unde-i gura și unde-i nasul, ceafa, limba sau genunchiul.  Cumva te-ai descurcat!

Programul tău a fost sfânt! Pentru că acum știu, că tu ai nevoie de liniște, somn, mâncare și multă rutină. Ai tot timpul din lume să vizitezi cafenele, cabane la munte, să te plimbi cu avionul sau te dai în carusel. Și ai crescut atât de ușor! Atât de liniștit! Atât de vesel! La fel de energic, dar mult mai odihnit!

La tine am făcut toate lucrurile în tihnă! Nu mi-am dorit mereu să fii mai mare! Nu am fost nerăbdătoare să mergi, nici să te dai cu bicicleta! Nici să mănânci diversificat, nici să renunți la suzetă! Tu ești cel câștigat, tu vei trăi tot timpul în prezent, pe fratele tău mai mare îl trimitem des în viitor.

Să știi tu, copile drag, că nu ți-am dat tot ce a avut fratele tău când a fost de vârsta ta, pentru că acum știu cât de neimportante sunt acele lucruri. Nu faptul că nu ai avut toate hainele noi, nu faptul că nu ai tricicletă la 1 an, nu faptul că nu te-am învățat părțile corpului omenesc la 10 luni o să-ți lipsească.

Dar ne-am gândit că te-ar putea întrista respingerea fratelui tău. Și am zis că e mai important să dăm fiecăruia ce are nevoie atunci când are nevoie, căci degeaba vă tratăm egal, dacă acum, Radu are nevoie de mai mult, pentru a nu simți că se năruie tot universul lui.

Și ceva am făcut bine, dacă Radu, de la el putere te iubește atât de mult, te apără, te protejează și te consideră întocmai egalul lui.

Mami, da’ tu nu mai schimbi preșul ăsta?
Haha, te-ai săturat de el?
Păăăăi mmmnuu, da’ nu-i CORECT!
Adică?!?
Că picioarele lui Tudor nu sunt desenate și în casa asta stă și el

Vezi, tu, Tudor, nu ai avut tot ce a avut Radu, dar așa cum constata el, deunăzi, tu ești cel câstigat, tu ești cel norocos.

Vezi Tudor, ce norocos ești că ai un frățior mai mare? Alții nu sunt așa de norocoși! Alții au frățior de 1 an!

Poate simțiti la fel! Sharing is caring!

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog