Așa cum am strâns amintiri și am consemnat în albumele lor bebelușești cum le-am ales numele, cine au fost primii musafiri care i-au vizitat acasă, când le-a apărut primul dințișor sau cum a fost prima băiță ori prima vacanță, am ajuns și la pagina ”dosar medical”.
Și mă întreabă albumul cum am trecut de primul episod de febră.
Așadar, despre primul episod de febră, și într-un caz (Radu) și în altul (Tudor), ambii la 7 luni, că doar de-aia sunt frați.
Febră spre 40 adică, nu așa, oricum!
Febra-i bună, așa zic doctorii. Și eu cred la fel, că e foarte bună..da’ să fie la alții. Eu nu mă omor după ea:)
…bun, să-i iau pe rând…
Amintiri despre prima febră la Radu
August 2012.
P. este plecat în Franța pentru 7 zile. Normal că atunci se îmbolnăvește și Radu, pentru prima dată. Atunci pentru că, pentru Radu, cea mai importantă ființă e tatăl lui, n-ar vrea să-l ‘supere’.
Din 7 zile cât a fost P. plecat, 5 a avut Radu febră, dar important e că P. l-a lăsat vesel și bine-mersi și l-a găsit la fel de vesel și bine-mersi.
Eu și Radu, singuri, masină nu, medicamente mai serioase (și când zic serioase mă refer la Nurofen sau Panadol), nu, prieteni apropiați, nu!
Buuun, febră 38, apoi 39, 39.6, cu 7, cu 8, cu 9.
Băi, nu cedează cu toate împachetările și paracetamolul vieții.
Sunt deja 3 zile, nu am mai dormit nici eu, nici el de când a plecat P. Hai că mâine sun la medicul de familie.
Dar totuși nu îi cedează, de la 39.9 scade la 39.6….pe bune asta-i tot? Și apoi urcă iar.
Stai că sun la urgență acum! E 12 noaptea ce-i drept, dar nu sun la 112 ci la un număr de mobil, urgențe pediatrice, medici familie Hoofddorp (adică unde locuiam noi, Olanda).
-Bun, care-i problema?
-Păi febră care nu-i cedează, decât pentru o oră și apoi urcă iar spre 40.
-Așaaaa, și care este întrebarea?
-Ce pot să fac? Ce pot să ii dau?
-Păi nu aveți ce să îi dați! Îi faceți împachetări! El nu bea apă? Refuză lichide?
-A, ba da, bea!
-Asta e bine, cel mai mare risc e de deshidratare, dacă îl țineți hidratat nu-i problemă. Dacă începe să refuze lichide îi puneti, după împachetări și un supozitor cu paracetamol, altfel nu.
(Sa fii tu sanătoasă că), îi dau paracetamol de 3 zile, cu tot cu ăla face febră.
-Dar febra la copii, nu este o urgență, ținem linia liberă pentru urgențe. Devine o urgentă ‘only in case of short in breath’, citez. -Ok! Good night!
Dar ce o fi vrut sa zică cu ‘short in breath’? Convulsie febrilă? La asta s-o referi? Hai că nu merge nici internetul să caut. Cum, necum s-a facut și marți dimineață!
Hai că sun la medicul de familie.
-Cum de ce? Are febră, vreau să-l vedeți, să vă uitați în gât. Da, e ok altfel, bea lichide, nu e foarte supărat, dar face febră mare.
-Am înțeles! De când este așa?
-De sâmbătă dimineață!
-Sigur, haideti să-l văd! Vă programez vineri la ora 14.00.
-Ce vineri? Trebuie astăzi. Nu auziți ce v-am povestit? Febră mare!
-Azi n-am de ce, dacă mi-ați zis că e așa de sâmbătă, oricum trebuie să așteptăm să treacă 5 zile, să excludem ceva viral. În caz de febră mai mare până atunci, îi dați paracetamol. Și ne vedem vineri, dacă mai este cazul.
Și n-a mai fost, cum n-a fost niciodată cazul să ajung pentru un episod de febră la doctor, căci de fiecare dată i-a trecut în a cincea zi, nici mai devreme, nici mai târziu. Și niciodată, dar niciodată, acolo nu s-a uitat vreodată medicul de familie în gura lui, pentru ei roșu-n gât nu există, adică.
Nu mă uit, pentru că sunt convins că e roșu, la copiii răciți și cu un pic de febră, roșu-n gât e by default, deci nerelevant. Și să știți, că în primii ani de viață 7-8 episoade de febră pe an sunt mai mult decât normale.
Amintiri despre prima febră la Tudor
…Mut acțiunea în iunie 2016. Personaj principal, Tudor….
Febră 37.8 îl dezbrac, 38.2 îi dau Paracetamol, 39 îi dau Nurofen, 39.5 îi alternez cu Panadol, 39.8 îl ducem la urgență. După 3 zile, adică. Fix lângă noi este IOMC, deci acolo mai ajungem când și când,pentru vreo urgență. Personal mi se pare că au gardă bună pe pediatrie, cel puțin pentru problemele noastre neserioase. Este o unitate primiri urgențe îngrijită și muult mai liberă decât la Grigore Alexandrescu. Asigură urgențe pediatrice non stop.
Buun, era 20 iunie, miezul zilei, extrem de aglomerat la IOMC. Era chiar de ziua mea de nastere, dar nu asta era aglomerat acolo:)) ci, pentru că era zi liberă. Rusalii.
Mă gândesc:
-Maaaamăă, și oamenii ăștia, în loc să se ducă la medicul de familie, vin la urgență, ca să stăm noi cu orele pe aici.
-Dar nu, îmi confirmă dr. de gardă ‘chiar sunt cu motiv majoritatea, viroze violente’
Noi eram în formulă completă acolo. Eu, Tudor, Radu și P. Intrăm toți patru în camera de așteptare de la primiri urgențe, nu este o încăpere mare iar lui Radu i se pare oportun să ne adreseze, cât îl țin plămânii, o întrebare.
Întreabă tare, căci copiii de 4 ani nu știu să vorbească încet sau nici măcar normal ca tonalitate.
-Daaar ce-i cu atâția oameni maro în camera asta? Și în ce limbă vorbesc? Nu sunt români? E albaneză? Sau de fapt cred că este japoneza, nu, tati?
Smiley face eu. Zâmbet politicos așa. Mai ales că nici nu mi se părea că sunt chiar așa mulți oameni maro.
dar, să reiau firul epic…
Tudor este consultat, nu are nimic aparent, în afară de un rosu-n gât, dar totusi face febra foarte mare, dar nici antibiotic nu avem de ce să îi dăm.
Haideți să vedem și urechiușele, totul ok, să facă aerosol cu Respisun, Tantum verde spray, Nurofen, Panadol, Vitamina C, revine la control la camera de gardă peste 2 zile.
Și totusi, face febră mare.
-Aveți tărie să îi iau un pic de sânge din deget? O să il doară, dar durează o secundă, ca să exclud o infecție, că e micuț.
-Am!
Luat sânge, interpretat rapid, nicio infecție.A mai făcut febră încă 2 zile, ca să-și facă și el norma de 5, dar eu am fost ceva mai liniștită decât la Radu.
Gata, am consemnat și prima febră la amândoi copii. Sper din toată inima ca aceste febre neînsemnate să fie cea mai mare problemă de sănătate cu care ne confruntăm 🙂
Leave a Comment