Când se-ntoarce mama la muncă, asta da schimbare….pentru tată

Știu, un copil se naște acum.
Eu, i-am spus vremii să stea în loc.
……………
Vine o zi, vine o zi când se va sfârși.
Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca,
Nimeni nu va ști, nimeni nu va ști cât voi regreta,
Cât voi regreta, cât voi regreta…
o
Mai este cineva aici care nu știe că Holograf este formația mea preferată? 😀
o
Dar să reiau firul epic….și ziua aia a venit azi, după doi ani de ”vacanță”.
Pe principiul ”orice început are un sfârșit” sau ”fără sfârșit, nu există început”, evenimentele, la noi acasă s-au derulat așa:
  • În septembrie 2015, Radu începea grupa mică. Se sfârșea perioada de copil mic. De acum devenea preșcolar.
  • În octombrie 2015, eu intram în concediu prenatal. Pentru o perioadă limitată de timp, se sfârșea perioada de angajat activ.
  • În noiembrie 2015 se năștea Tudor. Se sfârșea, așadar, perioada sarcinii.
  • În octombrie 2017, încep munca. Prin urmare, ia sfârșit concediul de creștere copil.

 

În toată perioada de sarcină cu Tudor, influențați de părerea colegilor și a prietenilor (justă, având în vedere experiența lor personală) ne-am gândit că ne-am sincronizat cu al doilea copil teribil de neinspirat…

De ce? Pentru că, pentru Radu era primul an de intrare în colectivitate, și-n acest scenariu avea să aducă acasă toate încrucișările de viruși posibile, pe care le va împărți frățește cu noul membru al familiei.

Din fericire, acest scenariu nu s-a confirmat, așa că cel mai prost moment, a devenit cel mai bun moment, marele beneficiar al nașterii lui Tudor, fiind nu Tudor, ci tocmai Radu.

-Știi, Radu, nu trebuie să-l iubești pe Tudor, dar e musai să-l tolerezi! De azi va fi o prezență constantă în viața noastră.

-Aaa, păi, oricum mie îmi place de Tudor. Adică dacă el este mic, așa stă și mami acasă…

În înțelepciunea vârstei, Radu a sintetizat perfect situația: când mama stă acasă e simplu pentru toată lumea.

Copilul mare se pregătește pentru plecat la grădiniță în tihnă, se ia la prânz, se ține acasă, când e dorință, voință și necesitate.  În caz de răceli se duce la doctor în timpul zilei, când găsești tot timpul loc. Dacă i se rup ghetele azi, îi poți lua altele tot azi, nu trebuie să aștepți weekendul.

Copilul doi se scoate în parc, se hrănește și se joacă după voie și nevoie, respectiv el își pliază nevoile bebelușești după programul aparținătorului lui.

Și mai greu, dar mai ales ușor, mai la deal, dar mai ales la vale, mai cu Tudor, mai cu Radu, cu nori, dar mai ales cu sori, cu veri și cu ierni, bebelușul nostru dintr-un boț de 50cm a ajuns la un metru umblător, de la 0 luni a ajuns la 23, din noiembrie 2015 am ajuns în octombrie 2017.

Azi, mama se-ntoarce la muncă

Și, în săptămâna premergătoare acestei zile, cea mai des adresată întrebare a fost:

-Și i-ai pregătit pe copii? Ce greu va fi pentru ei…

I-am pregătit. Schimbarea nu e așa mare pentru ei.

Radu are programul lui de grădiniță de 2 ani, deja, atât că acum va rămâne să doarmă în fiecare zi, în loc de ”ocazionalul” de până acum. Dar știe de doi ani, că acesta va fi programul lui, ziua grădiniță, seara reunirea familiei. Deci problem solved.

Tudor, va rămâne în continuare acasă, în grija bonei, cu care el este foarte obișnuit. Și programul ultimelor luni, rămâne nealterat. Dimineața parc, la prânz somn, după amiază program de voie, seara reunirea familie. Deci problem solved și în acest caz!

Dar tatăl, săracul tată! Asta da schimbare!

Diminețile vor deveni mai agitate, acum că și mama trebuie să se pregătească de plecare. Iureșul și graba devin o entitate prezentă în viața noastră:) Tatăl, din poziție verticală….cade, și tot cade…dar, doar atât cât îi permit frânghiile. Este puternic ancorat în viața de familie. Lumea lui se întoarce cu susul în jos, cade și tot cade, se sucește și răsucește…dar totul e bine când se termină cu bine🙂

Întrebări neadresate niciodată de tată, mamei, în ultimii doi ani devin de azi, subiect principal de discuție:

  • Ajungi tu să îl iei azi pe Radu de la engleză?
  • Cum facem mâine cu copilul, când e închisă grădinița?
  • Poți ajunge tu la ședința cu părinții?
  • Cine îl duce la consult și când?
  • Cine ajunge la supermarket azi?
  • Poți pune tu o mașină de spălat când ajungi?
  • Aaaah, Tudor nu mai are pamperși. Te oprești tu să cumperi?
  • Cum facem miercurea viitoare cu grădinița? Îl trezim mai devreme? Că eu trebuie să fiu la 8 la muncă.
  • Îl poți lua tu azi de la grădiniță, că mie mi-a apărut fix acum ceva în program?
  • Ai auzit că ăștia mici au vacanță o săpămână în octombrie? Ce facem?
  • Cică e epidemie de varicelă..ne-am scos. Cine stă acasă?

…și așa mai departe..

Vedeți voi, când mama se întoarce la muncă, nu e greu pentru mamă, nu e greu pentru copii, e greu pentru….tată.

Sursa foto: Photo by Peter Dlhy on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 159 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives