”Extraordinar!
Ce lucruri ciudate se petrec astăzi!
Și când te gândești că ieri se petreceau toate ca de obicei.
Nu cumva în timpul nopții m-am schimbat în ce sunt acum?
Stai să mă gândesc!
Oare eram aceeași azi dimineață, când m-am sculat?
Parcă mi-aș aminti că mă simțeam nițelus alta.”
(Alice, în țara minunilor)
Fix așa ca Alice, constat și eu: numai că ieri înseamnă 2011, iar azi înseamnă din 2012 încoace.
Peste noapte, așadar, m-am simțit nițeluș alta și acum nu pot să-mi amintesc ce făceam noi, în epoca pre-copii.
Mi-e greu tare să-mi amintesc ce făceam înainte de ei, nu mai știu care ne era ritmul.
Și eu am o memorie de elefant, ca să înțelegeți!
Îmi amintesc vag, așa, rutina serii:
ne întoarceam de la muncă, unul mai târziu decât altul, mâncam sau nu, ne tolăneam istoviți pe canapea și depănam la un pahar de vorbă, încercările, frustrările și bucuriile zilei.
Și mâine la fel, și poimâine la fel, chiar și răspoimâine! Un an, doi, zece!
Alice ofta, plictisită.
Apoi zise:
Cred c-ați putea folosi mai bine timpul decât să-l irosiți cu ghicitori fără dezlegare.
Timpul! făcu Pălărierul. Eu, dacă vrei să știi, scriu ‘Timpul’ cu literă mare, fiindcă știu cât îi place să-l respecți.
E supărăcios, mie-mi spui?
Nu prea vă inteleg — zise Alice.
Păi sigur! făcu Palarierul, clătinând din cap cu dispreț.
Ce știi tu despre Timp! Vorbești de parcă l-ai cunoaște — și, când colo, pun rămășag că nici măcar nu i-ai vorbit vreodată!
Când majoritatea părinților se plâng de lipsă de timp, mie mi se pare fix invers.
Înainte de copii, noi nu aveam timp de niciunele.
Au trecut, înainte de ei, 10 ani din care eu îmi amintesc 3 zile.
Și repet, eu am o memorie de elefant, ca să înțelegeți.
Cumva, am descoperit ce înseamnă să ai timp, odată cu ianuarie 2012, când venea pe lume primul nostru copil.
Și de atunci, rar, am mai rămas peste program la muncă, amândoi deodată, rar am mai sărit peste mese, peste analize de sânge sau peste consultul medical anual.
În loc de ora 12 în weekend, ne-am trezit de atunci la 6 dimineața în fiecare zi, și asta înseamnă 6 ore în plus pe zi.
Odată cu copiii, am primit în dar timpul, vă zic!
→Rar spre deloc am mai pierdut seri butonând telecomanda ore-n șir, ca să ajungem la concluzia că nu-i nimic interesant de vizionat la televizor!
→Nu ne-am mai petrecut weekenduri la rând în casă, în pijamale până la amiază, ci am avut deodată timp de ieșit la aer liber și numărat rațe pe lac și hrănit oi și vaci la fermă!
→De la cafele băute în pas alergător de dimineața până seara, am avut deodată timp să petrecem 6 ore întregi descifrând și îmbinând un lego!
→Avem timp să colorăm și să pictăm frunzele de toamnă, să citim și să construim turnuri din lemn!
→Avem timp să repetăm aceeași propoziție de 12345789 ori, când maximul acceptat până atunci era de 2 ori, ca doar nu aveam timp de pierdut!
→Avem timp să culegem ghinde sau să numerotăm castane. Să mirosim flori sau creștete de bebeluș!
Ei, nici n‑apucasem să termin primul vers — vorbi înainte Pălărierul — că Regina a sărit în sus ca friptă și-a început să zbiere: ‘Masacrează Timpul! Să i se taie capul!’
Ce salbaticie! E ingrozitor! exclamă Alice.
Și de‑atunci — continuă Pălărierul, cu glas jalnic — s-a supărat Timpul pe mine și nici vorbă să mai îmi facă ceva pe plac! Acuma e întruna ora șase.
Sunteți de acord, da?
Cumva timpul s-a supărat pe noi, părinții de pretutindeni și nici vorbă să ne mai facă vreodată pe plac!
→Fuge prea repede când noi îl rugăm să stea-n loc pana ne săturăm de privit degete groase de bebeluș sau de contemplat chip angelic de copil somnoros!
→Ne ia copiii mici și-ntr-o clipa ni-i face mari!
→Se oprește-n loc când noi îl rugăm să treacă mai repede peste episoade de boală sau suferințe sau peste prima săptămână de grădiniță.
Ei, copiii, masacrează timpul, vă zic!
♥Ei, copiii, ne-au făcut, nouă, cadou timpul, dar el a rămas în posesia și în gestiunea lor. Noi suntem beneficiarii, ei sunt proprietarii. Ei îl manevrează, după bunul lor plac copilăresc.
♥Ei, copiii, țin timpul în loc cu suferințele lor!
♥Ei, copiii, fac din 5 ani o zi! Ni se par că anii zboară, dar când îi rememorăm avem atâtea amintiri prea clare si prea proaspate, încât nu se poate să fi trecut mai mult de o zi!
♥Ei, copiii, dilată timpul când se pregătesc de somn și-l comprimă peste noapte!
♥Ei, copiii, ne țin prizonieri în timp sau ne propulsează cu cea mai mare viteză în viitor.
♥Ei, copiii, masacrează timpul, va zic! Îl țin pe loc sau îl accelerează.
Și este așa bine că au preluat ei, copiii, frâiele timpului.
Ei se pricep mai bine de un milion de ori decât noi, adulții, să-l consume cu folos.
Și ei, copiii ne învață și pe noi, oamenii mari, ce înseamnă să ai timp!
___
Sursa foto copertă- Photo by Scott Webb on Unsplash
Anca Arau
2 Comments