De ce am ales, pentru copilul meu, grădinița din ”fața blocului”

Așa, foarte pe scurt, ca să creez contextul poveștii….Eu am reluat munca când Radu avea 1.8 ani. Noi nu am luat niciodată în calcul varianta creșă/ grădiniță pentru el, ci am știut sigur că vom alege varianta bonă.

Ni s-a părut, nouă, mai ușor așa, ca el să rămână cu programul și rutina lui, în camera lui, cu jucăriile lui, în parcul pe care-l cunoaște, cu o persoană pe care o va cunoaște bine

Ni s-a părut mai ușor pentru el, infinit mai facil pentru noi, să aibă cu cine sta în caz de viroze și răceli sau în caz de program prelungit pentru noi.

Nu dezbat, acum, mai mult de ce am ales bonă și nu creșă, căci sunt minusuri și plusuri, avantaje și dezavantaje, oricare ar fi varianta aleasă. Deci, noi am ales varianta bonă, urmând ca Radu să intre la grădiniță la 3 ani și 8 luni.

Buun! All set! Când a venit vremea alegerii unei grădinițe pentru copil, am frunzărit așa un pic internetul, grupurile dedicate sau diverse forumuri și m-am întrebat: să fie de stat, să fie privată, să fie în sistem Montessori sau Waldorf?

Și am hotărât:

Să fie grădinița din fața blocului!
  • Nu pentru că are covor colorat, draperii opace și mobilier simpatic.

Căci pentru copil nu prea cântăresc aceste lucruri. Când frunzăream grupurile dedicate de recomandări grădinițe, iar un părinte cerea informații despre o unitate, primul avantaj prezentat de părinții cu experiență era: ”arată foarte bine”. Mobilierul, covorul, lenjeria, scaunele și măsuțele erau cumva mai importante decât experiența personalului.

Singura mea vizită la o grădiniță privata s-a desfășurat așa: ”avem mobilier făcut la comandă și parchet din lemn natural, triplu stratificat”, ”jucării ikea din lemn vopsit natural”, ”vedeți ce frumos se-mbină culorile, am avut arhitect”.

Ceea ce este minunat, decor cald și frumos, dar printre atâtea motive de laudă nu s-a strecurat nici măcar un timid, ”haideți să vă arăt CV-ul doamnelor educatoare” ”haideți să vă povestesc de experiența și pregătirea lor”

  • Nu pentru mâncarea bio.

Pentru că nici acasă nu mănâncă așa. Faptul că, grădinița are bucătărie proprie, meniu variat și se gătește zilnic, mi s-a părut satisfăcător. Mai bine ca acasă, chiar:))

  • Pe scurt, am ales-o pentru că e foarte aproape de casă, dar motivul nu este că ne e nouă urât drumul sau pentru ca Radu să doarmă mai mult dimineată (Radu se trezește ușor foarte de dimineață)

Dar e un avantaj mare, recunosc, că nu trebuie să-l zorim să plecăm, că nu-i transmitem involuntar stresul aglomerației din București, că nu ne enervăm cu el în mașină, că nu avem unde să parcăm preț de 15 minute, că nu aude toate cuvintele ”alese” și nu vede toate degetele din trafic.

Am ales, așadar, proximitatea, ca principal factor în selecția grădiniței și la fel vom face și pentru școala primară, nu pentru toate cele de mai sus, ci pentru că mi s-a părut important ca el să fie vecin cu colegii lui de grădiniță. Am zis că e mai ușor să lege prietenii așa și să-și amintească cu drag, de cartierul în care a copilărit.

Și în continuare mi se pare un motiv de luat în considerare.  El simte apartenența la acest cartier, ca să zic așa, mult mai mult decât o simt eu. Orice drum, fără excepție aproape, prin cartier, pentru el înseamnă să-și amintească de colegii lui: fie că e în parc și atunci se joacă împreună cu ei sau la Mega Image și se salută, doar. Sau, se poate, doar să li se intersecteze privirile pe trotuar și să se ignore total. Iar dacă nu ne întâlnim cu nimeni, îmi povestește și arată unde stau colegii lui.

Cumva, mie, acest sentiment de apartenență, mi se pare foarte important pentru formarea identității sociale și a imaginii de sine.

Cumva, mi s-a părut și mi se pare, infinit mai important, până pe la 10 ani, cel puțin, să știu că se integrează ușor în alt grup social decât familia, că a învățat să relaționeze după regulile specifice fiecărui grup, că are prieteni, că se joacă împreună.

Și mi-am zis că, cel mai adesea, copiii se împrietenesc datorita vecinătătii, care îi determină să parcurgă împreună drumul de la grădiniță/ școală acasă.

Și din aceleași considerente, va urma și școala primară, cel puțin, tot în cartier. Ne-am gândit și sucit și am zis că rămân neschimbate criteriile:

  • vecinătate, ca să aibă cum lega prietenii la drumul de întoarcere.

Nu vreau unitate școlară de renume, nu vreau să fie fluent în 5 limbi până la 10 ani, nici să extragă radical din pătrat, ci să se integreze ușor, oriunde, să fie sociabil și perfect adaptabil. Cumva, mie acesta mi se pare startul corect în viață. După școala primară, criteriile vor fi altele, desigur.

  • doamna educatoare/ învățătoare.

Pentru toate motivele evidente . La o nepotrivire de caracter între copil și cadru didactic, nu aș sta pe gânduri nicio secundă- aș schimba clasa până aș găsi chimia perfectă. Altfel, toate, ar fi în zadar.

Repet, aceste criterii mi se par importante, acum, în primii ani. După școala primară, criteriile vor fi altele, desigur și probabil vom ”alerga” după școli performante și bine-clasate.

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

3 Comments

  • dilu October 16, 2017 03.46 pm

    SI noi am ales o gradinita de aproape de casa.
    Pentru ca e greu sa ii tarasti toata ziua cu masina prin oras.
    Pentru ca au rau de masina.
    Pentru ca i ducem noi cu masina dar de intors se intorc cu bunic pe jos, mai fac miscare.

    Reply 
  • Anca October 17, 2017 11.02 pm

    Buna ziua, de acord cu chimia și cu ce știu cadrele didactice să facă. De acord cu faptul că este bine să fie aproape de casă , școala si grădinița. Că timpul în ziua de azi este foarte important și trebuie apreciat.

    Dar ce te faci cand prietenii si colegii din cartier sunt “de cartier”, când îi auzi ce limbaj colorat au, că la fel se vor purta și la școală sau grădiniță? In plus la școală este foarte important startul unui copil.

    Dacă este unul slab, pt că nivelul clasei este slab? Când media pe școală este undeva la 7.50, cum este mai bine să alegem: apropierea de casă sau să fie o școală decentă (nu fițe și de bani gata) dar nu la fel de slab?

    Vă multumesc!

    Reply 
    • Anca Arau October 18, 2017 09.06 am

      Așa este:) din considerentele acestea nici noi nu vom alege chiar cea mai apropiata școala, dar tot o școală apropiată. Ce-i drept, noi avem de unde alege. iar din clasa a-5-a, am zis că e posibil chiar să-i schimbăm școala, dacă nu ni pare performantă. Ceea ce am vrut să zic eu e că, cel puțin în primii ani, mi se pare f important colectivul și doamna educatoare/ învățătoare, în detrimentul performanțelor școlii. Ca să îi deschidă lui apetitul pentru învățătură:)

      Reply 

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog