Istoria epilatului meu (p)

O masă mov și confortabilă. Eu, întinsă pe spate, cu ochiii ațintiți pe ”du-te vino-ul” din intersecție. Da, e clar, îmi place forfota oamenilor, îmi dau energie, îmi place centrul vechi, aproape că simt miros de cafea de la Starbucks-ul din față….din poziția asta văd Bucureștiul frumos. Hai că am și uitat că am un picior roz de ceară parfumată.

În sfârșit ai ajuns și pe la mine!

Da mă, 7 luni mai târziu de când am zis că vin, iată-mă aici!

O prietenă bună, căreia mă plângeam eu de fiecare dată că am pielea sensibilă și mă înroșesc și fac iritații moderate sau ușoare, după fiecare epilat, care mă țin de la 2 ore la 2 zile, maxim,  îmi zice:

Hai că te trimit eu undeva. Garantat îți place!

O să vezi, că ingredientele naturale lasă chiar și pielea ta sensibilă, fină și neiritată. Asta că să nu mai zic că aplică produse pre si post epilare care transformă intreaga experienta într-un epilat spa.

Nah, mă, Anca, mai zi acum ceva!

Ea m-a trimis, dar eu nu m-am dus. Pentru mine epilatul nu trebuie să implice nici un efort logistic.

Păi până la Unirea eu trebuie să iau metroul, iar până la metroul fac 25 de minute, ai înnebunit, eu în timpul mă epilez total, aicișea la mine. Iritația nu-i așa gravă, trece!

Dar să reiau firul epic, căci, greu, dar am ajuns unde mă tot trimitea prietena mea. La Unirea, la Monica Lupu de la Lycon Epil Room. Ce 7-8 luni de insistențe și recomandări sincere, nu așa oricum, e mult?

Ia zi, Anca, ce-ți fac?

Păi total, să știu o treabă

Începe Monica cu picioarele. Cu analiza lor adică. Cu informații despre textura pielii. Despre greșeli și recomandări. Cu cremă pre-epilare. Cu mănuși chirurgicale. Cu spatulă nouă la fiecare aplicare.

Și-n timp ce mă mângâia, așa ușor, ceara parfumată, mi-au trecut prin minte zilele mele de epilat în orașul meu, de provincie.

Aceeași ceară tradițională pentru mine și restul repezentantelor de sex feminin, încăzită, reîncălzită, iar încălzită și apoi reîncălzită. Nestrecurată! Un an, doi, 5! Mi-am amintit de mușamaua pe care stăteam întinsă, pe un pat improvizat. Câteodată foloseam un șervet, mic,  pentru contactul direct cu mușamaua care făcuse cunoștință cu toate dosurile feminine, ca să zic așa. Câteodată!

Pentru brațe folosesc ceară la cartuș? Nu e așa dură să știi..

În timp ce Monica, analiza fir cu fir, părul meu de pe brațe și îi explica sau dădea de înțeles că e nedorit și-l smulgea în fâșii mici și colorate, mi-a apărut în minte tocmai Radu, cum cu câteva luni în urmă se văicărea că el trebuie să facă vaccinul de 5 ani.

Mi se părea normal să fie speriat. Este o înțepătură.

Mami, dar te rog, să-i zici să nu-mi pună plasture! Deci de asta nu vreau să fac vaccin, sigur îmi pune plasture după, că așa i-a pus și lui Tudor.

Așa, păi și dacă îți pune, ce?

Aoleuuu, maaami, păi cum îl mai dau jos? Îmi prinde părul, tu nu îți dai seama?

Hahahaha, nu-mi dau seama căci eu sunt acoperită de plasturi de ăștia, mulți și mici, și pe tot corpul, lunar, de vreo 20 de ani.

Inghinal, vreau ceară clasică, să știii

A da, clar..

Nu de alta, dar am testat, ceara de unică folosință (aceea cu benzi) de multe ori, inghinal. Ultima dată, în ultima lună de sarcină. Rău mi-a mers. iritație puternică, zonă roșie, chiar dureroasă vreo câteva zile. Din cauza schimbărilor hormonale cel mai probabil, dar nu m-am mai ”riscat”, am revenit la ceara tradițională, refolosită, dar strecurată, la salonul de la scara blocului, la cea tradițională, dar ne-refolosibilă, la salonul unde îmi trebuia programare din timp.

Radu, ce faci, mami, în baie?

Mă epilez pe unghii, răspunde Radu, cu pila mare în mâna dreapta, aranjându-și unghiile de mâna stângă.

Și așa au trecut mulți ani! Mi se părea infinit mai bine decât operațiunea epilat acasă, cu ceară cumpărată din Bucur Obor, încălzită pe aragaz, în bucătărie, aplicată cu o spatulă veche, în baie.

Doamnne, câtă echilibristică și cât sânge rece să trag așa de mine. Deh, mobilitate și curaj de douăjdeani, nu altceva!

Echilibristica, chinul, răbdarea, timpul impresionant alocat pentru această operațiune nu m-au convins că e timpul să las pe altcineva să se ocupe de părul meu nedorit. Ce m-a convins a fost distrugerea iremediabilă a bucătăriei. Autoarea a fost sora mea, dar ceara lasată pe foc urma să fie folosită de amândouă. Nu-mi explic nici acum ce s-a întâmplat, dar știu că pereții din albi au devenit negri, paharele, farfuriile, șervețelele, alimentele, chiuveta, cuptorul, magneții de frigider, perdele- nimic nu a scăpat neatins de furia funinginei negre și dense.

Hai că meritat toată economia acestor ani cu epilatul acasă

Nu am putut salva nimic, nimic. Am aruncat multe obiecte, am spălat și mai multe, am văruit bucătăria. Ne-am ofticat! Am pierdut timp! Revin cu poze!

Gata, Anca, ești gata. Cu ce vrei să te dau, cu cremă sau ulei?

Cu cremă!

Apăi, vă mai spun doar că și azi îmi mai miroase pielea a mango! Și că de azi încolo, nu mai pot face mișto de epilatul inghinal și nici nu-l mai pot compara cu mersul la dentist!

EPILATUL INGHINAL! Hai, că acum e chiar relaxant! Adica 10 minute, întinsă pe un pat confortabil, cu muzică în surdină! Vis! De-abia aștept să-mi fac programare și la dentist!