Să umplem borcanul vieții, în ordinea firească

Cu mulți ani în urmă, mai exact acum 11 ani, la un training de ”Managementul timpului”, la care participam, ca proaspăt intrat în corporație, trainer-ul ne-a prezentat următorul exercițiu practic. Cred că îl știți, dar îl reiau de dragul argumentației 🙂

A luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu pietre mari.

Ne-a întrebat, apoi, dacă borcanul este plin și noi cu toții am convenit că era.

Trainer-ul  a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Pietricelele au umplut golurile dintre pietrele mari.

Ne-a întrebat din nou, daca borcanul este plin iar noi, cu toții am fost de acord ca era.

Trainer-ul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul.

Ne-a întrebat, din nou, cum vedem borcanul, iar noi, de data asta, am răspuns în cor, tare și răspicat “Pliiin!”

Ca pas final, a luat un pahar cu apă, l-a turnat în borcan și apoi a exclamat.

-Acum e plin.

-Acum aș dori să conștientizați că acest borcan reprezintă viața voastră

Pietrele mari reprezintă lucrurile importante: familia, copiii, sănătatea, prietenii și pasiunile noastre. Dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viața noastra ar fi tot plină.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru noi, serviciul, casa, mașina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.

Dacă veți începe cu nisipul, nu veți mai avea unde să puneți pietrele mari și pietricelele.

La fel și în viață, dacă îți irosești tot timpul și energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.

Cursul s-a terminat iar la finalul lui ne-a pus să scriem pe o foaie, ce ne dorim să realizăm în următorii 3 ani, să împăturim foaia, să i-o dăm lui și să trecem o adresă poștală, unde să ne trimită gândurile noastre de viitor, ca să le comparăm cu prezentul.

Deși mi se păruse o demonstrație frumoasă ce ne arătase el, eu nu eram la momentul în care să-mi doresc pietre mari în viața mea. Am trecut pe foaie, că-mi doresc: un salariu mare, ascensiune profesională, să vizitez câteva țări și cam atât, cred.

Aveam 23 de ani. Am primit, așadar, această listă prin poștă când aveam 26 de ani.

Numai că deja nu prea mai conta foarte tare ce am realizat din ce mi-am dorit la 23 de ani.

Acum începeam să-mi fac altă idee despre ce-mi doresc în viitor. Între timp planificasem și nunta pentru anul ce avea să vină, deci cumva, fixam primul bolovan în borcanul vieții.

8 ani, un soț și 2 copii mai târziu, îmi întăresc zilnic acest crez. Nimic nu m-ar bucura și mi-ar lipsi totul în viață, fără primul și cel mai mare bolovan- familia:)

Acum am înțeles cu adevărat, acest exercițiu de imaginație de acum 11 ani.

Acum am înțeles, cât de important este să acordăm atenție lucrurilor importante din viața noastră.

→Sănătatea și prevenția bolii, ca soluție pentru menținerea ei!

→Joaca cu copiii;

→Număratul de castane și răspunsul la atâtea ”de ce-uri”;

→Râsul ca metodă de menținere a unui sistem imunitar puternic;

→Mirosul de cafea împrăștiată pe jos de Tudor;

→Serile liniștite, în 2 sau serile zgomotoase-n 4.

Acum am înțeles, cum toate problemele zilei și neajunsurile vieții și frustrările momentului își pot găși rezolvare într-un zâmbet inocent de copil!

Acum am înțeles că într-o lume în care nu ești sigur de nimic, un chip gingaș și plăpând pe care-l poți cuprinde în căușul palmei, îți oferă atâta singuranță și stabilitate și bine!

Acum am înțeles că, în primul rând, trebuie să avem grijă de pietrele mari, ele contează cu adevărat.

Acum am învățat să ne stabilim prioritățile, căci restul e doar nisip. Și deși am învățat toate astea, ”în goana după mai mult”, dăm greș de atâtea ori. Inversăm ordinea, atât de des.

Ne dorim un borcan plin de pietricele, și când e plin ne este atât de greu, aproape imposibil să-l umplem cu pietre mari.

Vrem copii, după ce avem un job solicitant și bine plătit, o casă cu multe camere, zeci de țări vizitate și multe cine luate în oraș.

Și tot acum, am înțeles, că oricât de plină ar fi viața noastră, avem timp, mereu, să bem două beri, cafea sau fresh cu un prieten bun.

Asta reprezintă paharul de apă, adăugat ca ultim pas de trainer, ați ghicit!

Sursă foto copertă: Unsplash