Gândul unui sfârșit de octombrie: Get out, get out, get out!!

Ecografia și consultul din această zi, dar acum 2 ani, îmi spuneau, invariabil același lucru ca acum 3 zile și acum 6 și acum 9:

Copilul este poziționat corect, dar nu foarte coborât, colul este închis, nu pare să se grăbească bebelușul vostru să iasă afară.

GET THIS BABY OUT OF MEEEEE!!!!!

(o să vă povestesc imediat, de ce m-a apucat vorbitul în engleză și în gând, desigur..)

Deci copilul nu se grăbește. Păi normal că nu se grăbește, că, în urmă cu vreo 6 săptămâni, i-am vorbit frumos și i-am zis să stea cuminte acolo încă vreo 2 săptămâni, până la 38 așa. Mi se pusese mie pata că de data asta nasc usor prematur, chiar, pe la 37 săptămâni așa. Maxim 37, adică!

Dar ce-ți veni, că naști așa repede? Ți-a zis ceva doctorul? mă întreba, neîncrezător în instinctul meu, tatăl copilului

Nu mi-a zis nimic, a zis că totul e ok, dar tu n-ai auzit de instinct matern? Chestiile astea se simt, P….

Aha, mă gândeam că  Radu s-a născut la 42 aproape și atunci forțat…De ce ar vrea Tudor să iasă mai repede?

Bărbații ăștia..atâta pot..eu îi zic că suntem norocoși dacă ne apucă 37 săptămâni și el mă ia cu matematica, statistică și știintă..auzi, întrebare la el ”ce-a zis doctorul?”

Păi contează ce zic eu, cum adică ce-a zis doctorul..chestiile astea se simt. O mamă ȘTIE când se naște copilul ei.

Deci maxim 37, da, am zis. Asta dacă avem noroc să prindem 37.

Păi și dacă tu crezi..ăăăăă…scuză-mă, dacă știi  șigur că naști la maxim 37 de ce mergi încă la muncă?

Faci mișto de mine? Păi tocmai d-aia merg…

M-am dus la muncă până în 36 săptămâni tocmai ca să nu mă gândesc toată ziua că se va naște prematur. Ce-i așa greu de înțeles?

Copilul meu ascultător s-a conformat rugăminților mele sincere de mai sus și nu a cerut afără prematur. Pfiu, am ajuns în săptămâna 38.

Poți să răsufli ușurat, P. am ajuns la termen.

Da, am stat cu sufletul la gură în fiecare zi, crede-mă..nimic nu bate teoria ”o mamă știe” ”o mamă simte” (ironic vorbind, bineînțeles)

Gata, P. m-am hotărât că nasc, mai ales că între timp s-a făcut și săptămâna 39. E suficient, mai ales că la ultima ecografie, doctorul, mi-a zis că acum degeaba mai stă, e ok, are lichid, dar nici de crescut nu mai crește.

Ok, hai că nasc atunci. Dar mai pot? P. nu se poate da jos din pat, o durere cruntă de spate îl ține imobilizat în pat. Ia calmante, își face RMN de urgență, merge la neurochirurg.

 

‘Nu aveți ce să îi faceți acum, o să cedeze în câteva zile, luați antiinflamatoare’

El lua, dar asta nu înseamnă că putea sta în picioare. De durere! Se ducea la Floreasca, dimineața și seara, să facă injecții, să fie cât de cât pregătit pentru momentul susținerii greutății mele în momentul dusului la spital pentru naștere.

 

Ah, Anca, ce linștit eram dacă nășteai prin cezariană programată! Ne culcam liniștiți, îi explicam frumos lui Radu că a doua zi, cât e el la grădiniță, eu mă duc cu tine la spital și apoi ajung să-l iau și pe el. E mai ușor cu cezariana!

Mda. Lasă că-l rog iar pe Tudor să mai stea 2-3 zile acolo. L-am rugat. Ne-a înțeles! A rămas acolo în zilele cele mai crunte de durere pentru tatăl lui. Numai că a pierdut noțiunea timpului.

Și nici n-a mai fost chip să iau legătura cu el, să ne înțelem ca oamenii adică…

Și-a făcut din palmele lui mici căști pentru urechile lui și mai mici și s-a pus pe trândăvit. Loc de înot nu mai era, dar mâncare de mâncat și apă de băut era la discreție. Noiembrie bătea la ușă iar la el acolo erau 37 de grade. Cine și de ce s-ar grăbi să dea nas cu aer rece?

26, 27, 28, 29, 30 octombrie. Nu exagerez, dacă afirm că cea mai folosită expresie la acel sfârșit de octombrie a fost: GET OUT! GET OUT! GET OUT! GET OUT! GET OUT! GET OUT! GET OUT! GET OUT!

 Dacă am văzut că la rugămințile mele, mieroase, în limba română nu reacționează, am dat-o pe engleză.

 

GET OUT”- mă adresam bebelușului cu voce tare, în fiecare seară.

GET THIS BABY OUT OF ME”- mă adresam doctorului, la fiecare din aceste ultime consulturi, țipând cât mă țineau plămânii…..în gând bineînțeles, că nu-s nebună…decât în gând:))

 

Și să vedeți minune, în timp ce eu vorbeam în gând, doctorul meu îmi răspunde:

Ai avut o sarcină fără complicații, deci e ok să încerci și remediile naturale. Sunt de preferat în locul pompării de oxitocină. Cumva trebuie forțat să iasă de acolo..

Mi-a stat inima în loc, nu altceva….Oi fi urlat ”GET THIS BABY OUT OF ME” cu voce tare, de mi-a răspuns atât de prompt?

 

Dar ce te faci că, exact în zilele alea în Piata Victoriei erau proteste după tragedia de la Colectiv. Hai, reconfigurăm traseul, ocolim, cumva ajungem noi și cu masina.

 

Mamă, ce mă oftic că nu putem merge și noi în piață! Sunt plină de resentimente pentru ai noștri guvernanți, cum naiba să mai nasc?

 Acestea sunt gândurile mele la fiecare sfârșit de octombrie:)

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog