Băieții mici sunt predispuși accidentelor. Nu și al al meu!

Dacă ar trebui să îl caracterizez într-un singur cuvânt pe Radu, acela este cu siguranță ”precaut”.

La cei 5 ani el este un tip rezervat. Precaut. Logic. În banca lui. Își cunoaște limitele și nu și le depășește. Cântărește riscurile. Este precaut. Am mai zis, știu, dar nu pot scrie eu cât de precaut este, pe cât de precaut este el, în realitate:)

Se spune că părinții de băieți trebuie să fie tot timpul în alertă, căci băieții doresc să experimenteze lucruri periculoase, să sară de la înălțime, să se arunce în gol, să se urce în cel mai înalt copac. Not my problem! Pe cât de energic este Radu pe atât de precaut este. Îmi cer scuze iar pentru abundența de ”precaut”:)

Lui Radu îi plac activitățile la sol, toți pantalonii lui de casă sunt găuriți în genunchi. Se teme pentru siguranța lui tot timpul. Analizează logic riscul și urmările unei acțiuni ”necugetate” cum ar fi urcatul într-un copac.

Radu are doar 5 ani, dar grijile lui nu sunt deloc proporționale cu vârsta. Am strâns pentru el câteva exemple ca să aibă ce citi când se face mare și vrea să afle despre el mic:)
Radu nu concepe să plece la drum fără centură de siguranță. Aud că altor părinți  le este greu să-și convingă copiii să accepte centura, ba aud că unii copii mai măricei și-o desprind, singuri în mers. Foarte periculos, cum ar zice, Radu:)

Exemplu concret este când s-a întâmplat să plec cu mașina de pe loc fără să îi leg centura de siguranță, el fiind în scaunul auto. Mergeam cu 5, hai poate 7 km/h când deodată îl aud și îl văd precipitat, dar stătea nemișcat și-mi spune pe tonul lui de scandal:
‘Doaaamnee, mami, deci să fii mai atentă, nu-ți dai seama că eu am mers fără centură?! DECI E FOARTE PERICULOS, mami, ai și tu grijă!’
Și am atâta material de studiu să-i consemnez și exemplific și lui cum în primii ani de viață a fost atât de precaut, chiar dacă este băiat. Într-un jurnal de călătorie dintr-un citybreak recent în care am fost împreună am notat amuzată toate temerile lui pentru siguranța.

Și acum i le povestesc și lui:)

Consemnarea a început cu avionul, chiar. La dus, a avut nevoie să-și desfacă centura pentru câteva minute, că să scarpine pe talpă. Nah, se mai întâmplă. Eram sus, viteză de croazieră, semnalul luminos ”legați centurile” stins.

Majoritatea oamenilor desfăcuse, oricum, centurile. Nu și Radu. Aceste minute cât a fost dezlegat și le-a petrecut cu ochii pe semnalul ‘legati centurile’, ca nu cumva să devină luminos când el se scaprină-n talpă.

La dus,în avion a stat la geam, la întors ne-a anunțat că stă la culoar:

 ‘Nu vreau să mai văd aripa aia, am impresia ca se desprinde tot timpul’
 La drumul de întoarcere, tot în avion, când a adormit, am vrut să-i slăbesc un pic centura, ca să poată respira ca lumea, a simțit și apoi a dormit cu mâna pe centură, pentru o siguranță sporită, după cum se vede în poză:)
Într-un tren, în capitala Suediei, deci relaxați și noi ca tot omul în vacanță, Radu ne întreabă:
Trenul nu ce viteză merge?
Păi cam 70-80 km/oră, Radu!
Aha, deci mai repede decât merge mașina în oraș. Păi, atunci nu înțeleg de ce la mașină purtăm centură și trenurile nu au.

Nu știu dacă mai este cazul să menționez că în autobuzele suedeze, dotate cu centură de siguranță, Radu era cam singurul purtător. Dar există cu un scop, centura, nu? Are și el dreptate, decât să nu porți centură, mai bine o porți..

În Stockolm, nu a fost chip să luăm bacul, să facem croaziere sau orice implică mersul pe apă, pentru că, Radu nu merge pe apă, având în vedere că nu știe să înoate. Am ocolit de am înnebunit să ajungem pe insulițele vizate, dar nu am călcat pe apă.

Nu-i place Marea Neagră, pentru că apa este tulbure și nu vede pe ce calcă sau cât de adâncă este. Îi place ”marea din Grecia” pentru că apa este limpede și transparentă, vede nisipul din apă și poate estima cât de adâncă este. Lui nu îi plac surprizele.

Dacă este nevoit să facă vreun drum cu mașina, cu altcineva decât cu noi, întreabă exact ”cum conduce persoana respectivă”? ”Ce știu, conduce bine, că el nu crede că va conduce bine”

În continuare și-n încheiere, logica lui de 4 ani îi spune că trebuie să te ferești de căței. Tatăl lui încearcă să-i dea argumente solide pentru a nu îi  fi teamă de un cățel mic, mic, mic


Măi Radu, uite-l cât e de mic, nu are ce să îți facă!
Radu: Așa și dacă e mic, ce nu are dinți? Are, nu? Atunci are ce să îmi facă.
Ii povestesc și lui despre cât de precaut a fost în intervalul 3-5 ani, bazându-se pe argumente logice și știință și intuiție, pentru că în anii ce vin, până pe la vreo 20 așa, părerea anturajului va avea o pondere destul de mare în decizia lui de a întreprinde o acțiune. Noroc cu anturajul, cum ar veni, că va încerca și Radu să iasă din zona de comfort și să-și depășească limitele. Îmi doresc totuși să nu uite ce bine judecă el lucrurile:)

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog