–Mami, ție de care urs îți place mai mult?
-Păi sunt identici Radu, nu știu să zic…
-Mie știi de care îmi place?
-Mnnuu, dar oricum sunt la fel..
-De cel din stânga, mami. Dar știi de ce?
-Zi-mi!
PENTRU CĂ RÂDE
(Vineri, 10 noiembrie, Radu 5 ani și 9 luni)
M-am uitat atent și i-am dat dreptate. Acum nu-mi pot lua ochii nici eu de la ursul stâng.
Dacă stau să mă gândesc mai bine și mie tot de ursul din stânga îmi place mai mult.
Gura lui este desenată mai larg, ochii sunt mai pronunțați și da, pare că râde.
Ursulețul drept pare că e supărat și abătut. Ochii lui maro nu sunt luminoși- sunt mici și acoperiți de puf, iar gura lui desenată zgârcit îți povestește că are o apăsare care-l împiedică să zâmbească. Poate are colici. Poate așa este personalitatea lui.
Cea mai mare fericire și bucurie totodată pentru fiecare părinte este să-și vadă copilul râzând. Să-l știe bine. Vesel. Bucuros. Zâmbind. Și râzând iar și iar. Asta da, fericire.
Râzi, copile!
Noi, părinții lor, simțim adesea cum toate problemele zilei și neajunsurile vieții și frustrările momentului își pot găși rezolvare într-un zâmbet inocent de copil. Simțim cum cineva ne ia oboseala cu mâna când îi vedem pe ei râzând.
Zâmbetul copiilor noștri este așadar alinare pentru noi. Ne dă putere, energie și o stare de bine. Ne bucură. Ne face fericiți.
Dar v-ați gândit vreodată de câte frustrări au parte într-o zi obișnuită copiii noștri ? De la o îmbinare nereușită de lego la un calificativ prost obținut la școală, de la excluderea din jocul colegilor lui la dorul pe care îl simt pentru noi.
Râzi, părinte!
Similar, seara, când ajung acasă și ei simt adesea cum toate problemele zilei și neajunsurile vieții și frustrările momentului își pot găsi rezolvarea într-un zâmbet sincer de părinte.
Când supărările vieții și dorințele neîmplinite ale zilei vă împiedică să le zâmbiți copiilor, amintiți-vă că și lor le place tot de ursul din stânga.
Că și ei se simt bine tot alături de oameni care zâmbesc.
Că ei sunt fericiți dacă noi le arătăm că suntem fericiți.
Că ei se simt bucuroși dacă noi suntem bucuroși.
Mie cel mai mult îmi place să râzi, mami.
Când tati mă aruncă pe spate tu râzi, mami, da?
Și ei, întocmai ca noi se simt bine când ei zâmbesc dar se simt extraordinar când noi le zâmbim.
Nu împărțitul patului, nu alăptatul, nu născutul natural, nu îngrijitul excesiv, nu alimentele bio fac un copil fericit și echilibrat emoțional. Toate astea ajută evident, dar e așa important pentru un copil ca părinții lui să îi zâmbească. Sincer.
Să se oprească din goana după mai mult și să-l asculte zâmbind despre provocările zilei lui.
Să iasă din modul robot, să pună frână iureșului vieții și să-i poată spună în tihnă și zâmbind copilului ”noapte bună”
Fercirea are dintotdeauna chipul celor pe care îi iubim cel mai mult. Știm asta, numai că din păcate, adesea, uităm că ei, copiii noștri pe noi ne iubesc cel mai tare.
Pentru fiecare părinte, fericirea copilului lor este cel mai important lucru de pe acest pământ. Ceea ce uităm este că fericirea noastră este condiție esențială pentru fericirea lui.
Că zâmbetul nostru reprezintă alinare pentru sufletul lui
Alergăm de dimineața până seara pentru a nu le lipsi lor nimic. Pentru fericirea lor. Și-n toată goana asta uităm că fericirea copiilor noștri are chipul nostru senin.
Mâine va uita că nu i-ați cumpărat azi ultimul model de x-box, dar nu va uita nicicând:
Din care vis s-a întrupat
Aievea sau adevărat, mama
Când cu blândeţe îi zâmbea
Acelui care gângurea întâiul, mama
Pentru noi, fericirea are chipul lor, pentru ei, fericirea are chipul nostru.
Zâmbește-i azi, ca să-l faci fericit!
Merită asta, pentru toată bucuria pe care ți-o aduce el!
Zâmbește-i!
E tot ce le lipsește copiilor noștri care au de toate!
Leave a Comment