Mie nu-mi place, în sensul că nu mă pricep să gătesc, după cum avea să constate chiar Radu, nu demult. Iar dacă vă arăt brioșele mele o să îi dați dreptate.
Dar, tot mie nu mi-au plăcut niciodată jocurile de băieți. Nu-mi plac mașinile și nici să construiesc garaje. Nu-mi plac luptele și nici joaca de-a hoțul și polițistul. Nu-mi plac trântele și nici galagia.
Mie îmi place să îmbrac păpuși și să le pieptăn părul. Îmi place să colorez și să fac brățări și coliere.
Am doi baieti, asa că am făcut un compromis. Dacă nu mă pricep să le umplu timpul cu trânte și mașini, atunci gătim. Că tot povesteam că nu mă pricep:)
”Deci tu chiar nu știi să faci nimic”.
Mă uit în cuptor și am înțeles ce vrea să zică Radu.
Dar cine s-ar fi gândit că brioșele mele frumos turnate în hârtiuță colorată, se vor transforma în balene eșuate la mal.
Dar pe cât de neexperimentați suntem, în bucătărie, pe atât de multe, au învățat copiii mei în această cameră.
Răbdare, îndemânare, precizie, logică, apropiere, creativitate, matematică și cel mai important poate, ce înseamnă munca în echipa.
Dar să le iau pe rând.
Răbdarea
Da, foarte important.
Copiii-mei-vreau-acum devin la bucătărie copiii-așteaptă-acum. Iar răbdarea la varste mici este o provocare, știți și un sentiment greu de gestionat.
Totusi, în bucătărie chiar au răbdare..adică trebuie să fii foarte răbdător să aștepți tarta chiar în fața cuptorului. Ori foarte răbdător, ori nerăbdător:)
Și-au adus și scaune, nu așa oricum. Ba și-au luat și câte un măr, chiar. Ca la cinema.
Răbdarea și calm a fost și când eu i-am zis lui Tudor că nu fuge nicăieri peștele, dar el nu și nu, a zis că mai bine să-l păzească la ieșirea din cuptor, înarmat corespunzător, ca să fim siguri, nu de alta.
Comparația, pe înțelesul tuturor
Tudor nu știe multe lucruri el așa, dar noroc că-l are pe Radu frate mai mare ca să-i explice auditiv și vizual cum stă treaba. Și Radu a ales un cuvânt pe care cu siguranță îl știe și Tudor, ca să-i explice de câtă smântână pentru frișcă e nevoie la un cheesecake.
Radu amestecă brânză cu ingredientele pe care i le toarnă rând pe rând Tudor. Întâi ouăle, apoi mierea, apoi esența de vanilie și la final smântâna pentru frișcă.
Hai Tudor apasă și tu mai tare (pe cutia de smantana pt frișcă), îl îndeamnă Radu pe Tudor.
Ata, Adu?, vrea să știe Tudor dacă e gata.
Nu, nu e gata. E gata când auzi că face PÂRȚ cutia. Atunci știi că n-a mai rămas nimic înauntru.
Matematica
Da, Tudor cel mai des în toată existența lui de 2 ani, a numărat…ăăă, ouă, cred.
Omleta o facem împreună din 2 ouă, la gofre punem 3, la brioșe 4 ouă și tot așa.
Radu, la rândul lui de băiețel de aproape 6 ani a învățat unitățile de măsură, câte grame sunt într-un kilogram, câti mililtri într-un litru.
Știe și dozeaza el, cei 230 ml de lapte pe care îi folosim când facem pâine, cu 20 mai puțini decât bea Tudor, seara la culcare.
Făină măsoară 450 grame, la care dacă adaugi 50 de grame înseamnă jumătate de kilogram.
Logica
Pe când avea Radu 4 ani și jumătate, am facut niște biscuiței drăguți! Arătau tare bine, dar cu siguranță le lipsea ceva.
Hmm, le lipsește ceva!
Aaa, da, da, completează Radu, foarte convins.
Mdar nu știu ce?!?
Cum adică nu știi ce, mami? Păi GUS-TUUL BUN!!
Desigur! Doar eu am zis că nu sunt gustoși, deci în primul rând le lipsește gustul bun. Mai simplu de atat, si mai ales adevarat de atat chiar nu se poate. Le-o fi lipsit vanilia sau scortisoara, sau poate mierea sau zaharul…dar scurt si la obiect le lipseste gustul bun.
Precizie, îndemanare și creativitate
Da, chiar cred, ca ei aici si-au dezvoltat aceste abilități. Sunt îndemânatici amândoi. Adică, nu-i ușor deloc, la 2 ani să manevrezi un vas cu 5oo grame făină, când tu ai 13 kg și să nu verși deloc pe jos sau să bați oualele fără să murdărești masa.
Și chiar observ de la sesiune de gătit la sesiune de gătit, cum manevrează mai sigur și mai îndemânatic ustensilele de bucătărie.
Și creativitate, da, pentru că ce creează alți copii din plastilină ei creează din aluat. Ba o minge, ba un șarpe, ba un ren sau un arici.
Munca în echipă
Poate cea mai importantă achiziție a lor. În bucătărie au învățat să colaboreze.
Au învățat ce invenție minunată e munca asta în echipă.
Au învățat că pentru a colabora, trebuie să-ți respecți partenerul, să-l înțelegi, să-l ajuți pentru că rezultatul final e cel ce contează.
➡ Au învățat că în cadrul unei echipe, competiția nu-și are rostul.
➡ Au învățat toate astea, după ce au muncit de două ori mai mult atunci când au fost orgolioși și s-au certat cine să toarne primul făina, cine să toarne mai mult lapte, cine învârte mai repede telul.
➡ Atunci când nu au colaborat, au realizat că de fapt au ajuns să muncească mai mult. În plus au avut și de măturat.
Acum, că am argumentat, pot să exclam că bucătăria e cea mai deșteaptă cameră din casa noastră:)
Anca Arau
4 Comments