”Pentru sănătatea emoțională a copilului tău, petreceți cât mai mult timp împreună”…În drumul meu spre muncă, acesta este un îndemn pe care îl ascult la radio, cam la 10-15 minute, deschide fiecare pauza publicitară. Adevărat și incontestabil, desigur!
O spun psihologii, o spune logica, o spun toate legile scrise și nescrise, este evident că pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil este benefic ca părinții lui să petreacă timp cu el. Mult.
Numai că, în cele mai multe cazuri nu este posibil. Desigur, că auzim des, este alegerea părinților, că aleg să stea plecați de acasă ore-n șir când se știe clar că ”pentru sănătatea emoțională a copilului noștri, trebuie să petrecem cât mai mult timp împreună”
Este alegerea părinților, într-adevăr, punând în balanță mai multe opțiuni, de la cele financiare la cele personale…cum ar veni, este alegerea părinților, până nu mai este alegerea părinților:)
Și dacă timpul din punct de vedere cantitativ nu e în gestiunea noastră și adesea nu putem decide asupra lui, căci nu e de ajuns să-ți dorești să ai la dispoziție 10 ore într-o zi de petrecut cu copiii, ca să le și ai, la felul cum alegi să petreci timpul cu copiii tăi este ceva asupra căruia putem decide noi.
Să avem timp mult nu prea ține de noi. Cum alegem să-l petrecem, da!
Adesea și cei mai mulți dintre noi nu le putem da copiilor timp cu noi, că nu avem de unde da, dar acel puțin timp îl putem face memorabil, adică de aminintit și ținut minte pentru ei.
Și o să pară un nonsens, știu, dar noi cu cât am avut mai puțin timp, la dispoziție cu atât l-am folosit mai bine. Noi niciodată nu am avut ”cât mai mult timp de petrecut împreună” Pentru că program de muncă, pentru că trafic, pentru că altele pe lângă muncă și casă.
Zinic noi petrecem cu copiii vreo 2-3 ore. Ajungem acasă în jur de 6 iar în jur de 8,30 ei trec în pat. Nu le-am mutat ora de culcare mai târziu, ca să petrecem mai mult timp împreună, pentru că ar fi tare obositor pentru toată lumea. Pentru noi, mai ales cred.
Și-n astea 2 ore, cât avem la dispoziție trebuie să și gătim, să și mâncăm, să spălăm vasele, să aspirăm, să ștergem praful, să punem rufe la spălat, să strângem jucării ș.a.m.d.
Așa că am zis că altă variantă decât să facem totul împreună, nu prea există. Iar pentru copii, pare aranjamentul perfect.
Și știți ce am realizat…copiii sunt foarte încântați. Deci seară de seară gătim, spălam, strângem, aranjăm, curățăm împreună, fiecare ajutând cu ce poate.
P. îi dă farfuriile lui Tudor, el le pune pe masă. Radu scoate tacâmurile și pune șervețele pe masă.
Tudor spală ciupercile, P. le taie, Radu pisează usuroiul, eu le pun în tigaie.
Radu condimentează puiul, Tudor, îl așează în tavă, eu îl pun în cuptor.
Și ce ne displace nouă, adulților cel mai tare să facem, pentru ei, cei doi copii este o bucurie. Pentru că se ceartă cine să strângă masă și să spele vasele. Tudor pune vasele în mașină, Radu pune detergentul și apoi se ceartă cine să dea drumul la mașină.
De obicei îi împăcăm, amintindu-le că avem și rufe de spălat. Deci cine a rămas pe afară la spălat vase, este fericitul câștigător al apăsatului pe buton la mașina de rufe. Unul aduce coșul, altul sortează hainele. Unul umple mașina, celălalt pune detergentul și câștigătorul anunțat de dinainte, apasă pe buton.
Apoi, avem jucării de strâns, de peste zi, din două camere. O luăm pe rând și aici. Praful îl ștergem mai rar, dar tot împreună. Similar cu aspiratul.
În tot timpul ăsta, în care pare că suntem ocupați vorbim unul cu altul, mai mult decât atunci când ne așezăm înșirați pe canapea. Radu povestește de peste zi, Tudor răspunde la întrebări, monosilabic, noi povestim cum a fost ziua noastră, respectiv ce am mâncat la prânz, că asta îl interezează pe Radu.
Știu că este un nonsens, dar noi cu cât am fost mai ocupați și mai mult timp plecați de acasă, cu atât am petrecut mai mult timp, de calitate (din punctul lor de vedere) împreună cu copiii 🙂
Anca Arau
Leave a Comment