Viața mea se numără-n momente de liniște

Pe cât îi admir pe oamenii noncoformiști (pentru că îi admir), cu vieți tumultoase, experiențe inedite și altfel decât majoritatea, pe atât realizez că cele mai frumoase amintiri pentru mine, din anii ce au trecut implică o stare de liniște:

➡ Îmi amintesc de liniștea Crăciunului și de bucuria ajunului când așteptam, nerăbdătoare, să văd ce cadouri vor fi sub brad;

➡ Rememorez liniștea vacanței de vară prin bucuria lui Radu că a venit vacanța;

➡ Din toate serile, odată încordate și obositoare, când ne rugam de copii în fel și chip să-l accepte pe Ene pe la genele lor, am rămas tot cu starea de  liniște și de bine. . Am uitat că eram obositi și poate aveam alte planuri pentru acele seri.

Îmi amintesc acum, doar ce drăgalaș cântau și râdeau ei când noi ne doream să doarmă. Ce strâns ne țineau de mână, când noi ne doream să ne dea drumul. Și ce liniștită am fost. Pentru că să privești un copil dormind este una dintre cele mai liniștitoare imagini pe care viața asta ți-o oferă. 

Nu-mi amintesc de agitația zilelor și gălăgia serilor, ci de cât de liniștit ne-a fost timpul petrecut împreună, seară de seară

➡ Când simt miros irespirabil de fum de țigară amestecat cu aburi de alcool, îmi amintesc de  ClubA. Am râs, am dansat, ne-am bucurat și efectiv am pus țara la cale aici. Îți bubuia creierul de gălăgie, eram lipiți unuii de alții ca niște sardine eșuate pe mal, dar eu tot de starea de liniște îmi amintesc.

➡ Din locurile vizitate, am rămas tot cu liniștea! Când rememorez locurile vizitate, cel mai adesea starea de bine pe care o simt, se datorează tot sentimentului de liniște și împăcare.

În toți anii ăștia ce au trecut, am învățat despre mine că îmi place rutina și monotonia, întocmai ca unui bebeluș. Ca să mă odihnesc bine, am nevoie să știu ce va urma.

Am ținut dintotdeauna la rutina serilor, respectiv respectarea unei ore de culcare, care să nu fie târzie :)) În fiecare seară mă simt epuizată când ei pleacă spre camerele lor. Epuizată, de zici că am tras la jug.

Și prin minune, când se lasă liniștea cea liniștită și stingem lumina mare și o aprindem pe cea ambientală și-mi pregătesc un pahar de vin și să ma așez pe canapea lângă P., cu ochii la serialul pe care îl urmărim, îmi revin ca prin minune. Mă simt relaxată și plină de energie, aș zice.

💡 Am rămas peste ani cu miros de bebeluș, cu entuziasmul zilelor de atunci, cu bucuriile mici, cu liniștea și recunoștința că au fost mereu sănătoși, că au crescut frumos și vesel. 

Cele mai plăcute amintiri ale mele nu implică adrenalină și aventură. Cele mai frumoase amintiri implică o stare de liniște.

Și-mi amintesc că nu am fost nicicând mai liniștită ca atunci când eram obosită după atâta somn întrerupt de bebeluși solicitanți.

Ce-i mai frumos în viața mea se numără în momente de liniște…Atât!