Eu aș vrea, desigur, să le aibă pe toate în viață, copiii mei:
Să fie veseli, buni, atenți, respectuoși, fericiți!
Vreau să fie frumoși, deștepți, să aibă numai note de 10, să fie olimpici și școlari, dar și sportivi, neapărat!
Să aibă case frumoase, bani, dorințe mereu împlinite și vacanțe exotice!
Să fie mereu iubiți și niciodată dezamăgiți!
Vreau să câștige mereu și să nu piardă niciodată!
Vreau să aibă ”viaţa în vecie, glorii, bucurie, vis de vitejie, fală şi mândrie”, mai pe scurt!
Dar bineînțeles că asta este o utopie.
Revin cu picioarele pe pământ și le fac o urare realizabilă, dar nu atât de ușor de îndeplinit, totuși.
ÎI spun că mai mult decât orice, sincer îmi doresc, pentru el, copilul meu să fie UN PRIETEN și să aibă mulți PRIETENI.
Îi spun adesea lui Radu, ajuns acum la vârsta la care prețuiește prietenia, că ”este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist (Panait Istraiti)”
Iar el îmi spune o ghicitoare:
Deci, mami fii atentă, îți spun o ghicitoare (auzită la desene)
Ce este mai valoros ca aurul, dar nu costă niciun ban, este greu de găsit, dar ușor de pierdut?
Hmmm, păi…nu știu!
PRIETENUL este, mami.
Haaa, ce frumos! Așa este, Radu!!
Hai să îți zic acum una inventată de mine.
Deci: ce este mai valoros decât un om și cară ciment?
Păi nu știu, Radu
BETONIERAAAAA, mami!!!!
Păi cum poți să spui, Radu că o mașina este mai valoroasă decât un om?
Maaamiii, tu nu auzi că un OM nu costă niciun ban? MAȘINA costă….
Dar lăsând gluma lui la o parte, Radu a ajuns, pentru prima data în viață, la vârsta la care are atâta nevoie de prieteni.
Realizez asta zilnic:
→Oricât ne-am juca noi cu el, acum, apreciază infinit mai mult joaca cu copiii.
→Oricât de mult timp petrecem împreună, el are nevoie de timp cu prietenii lui.
→Oricât de fericit e cu noi, acasă, ”ne va lăsa baltă”, când prietenii lui îi propun o ieșire la joacă.
→Iar o zi petrecută în compania copiilor, se vede în dispoziția lui. Are chef de orice și povestește cu entuziasm și de abia așteaptă să se facă iar dimineață.
Și insist și-i povestesc, mereu, ce importanți sunt prietenii în viață, pentru că așa simt și eu.
Câte eforturi și implicare sunt necesare pentru a păstra o relație de prietenie, dar Doamne, câte beneficii are una!
Știți cum vedem în filme că în momentele ”neplăcute”, personajul respectiv este îndemnat să se gândească la ceva plăcut și relaxant? Adesea i se recomandă o pajiște întinsă, cu multe flori și un lac idilic.
Eu zic că dacă aș fi îndemnată să mă gândesc la ceva ”de bine” m-aș duce cu gândul la sâmbetele vesele pe care le petrecem cu prietenii. Atât de mult cât am râs cu ei, nu am râs nu nimeni altcineva.
Pentru că eu am avut nevoie de prieteni dintotdeauna.
Și am nevoie de prieteni, în continuare.
Și de cafele în oraș cu oameni mari.
Și de ceaiuri povestite cochet.
Și nu am renunțat niciodată la cappucino-ul meu, servit cu apă plată, împreună cu prietenele mele doar pentru că acum, de când sunt om mare, mi-e mai greu să mă organizez cu copiii, cu casa.
Și dacă eu la vârstă mea, în plină maturitate emoțională, fizică și psihică am nevoie de prieteni, atunci pentru un copil, respectiv adolescent este ceva mai mult decât important zic eu.
Pentru că:
→Știu că oricât de apropiați le-am fi noi, copiilor, ei mai devreme sau mai târziu vor simți lipsa prietenilor.
→Știu că oricât de deschiși suntem noi părinții, față de ei sunt atâtea lucruri pe care copiii vor prefera să le discute cu prietenii.
→Știu că, oricât de iubitori și ”cool” ar fi părinții, niciodată nu vor ține loc de prieteni.
→Știu că vor trece mai ușor peste dezamăgiri, că vor savura cu mai multă poftă bucuriile, că vor râde mai bine și va fi mai frumos în viața lor, cu prieteni alături.
Când eram noi copii era mai ușor să avem prieteni. Ieșeam pe stradă și nu aveam alte ”atracții”. Din acest motiv aș zice că e o provocare mai mare pentru copiii noștri. Au nevoie de susținerea și ajutorul și implicarea noastră, a părinților pentru a-și face și a-și păstra un prieten.
Similar campaniei ”Pentru sănătatea emoțională a e copilului vostru, petreceți cât mai mult timp împreună” eu aș derula o campanie asemănătoare pentru copiii zilelor noastre mai mult virtuale decât reale și aș zice așa:
Pentru sănătatea emoțională a copilului vostru, împrieteniți-l și apoi învățați-l să prețuiască prietenia!
Până la urmă, a zis-o însuși Aristotel, cel mai înțelept om al lumii:
”Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii”
Anca Arau
Leave a Comment