Alte mame fac mai bine. Alte mame pot mai mult!

Aș îndrăzni să zic că, adesea cel mai întâlnit sentiment la mamele informate nu mai este nici bucuria, nici împlinirea, ci vinovăția. 

Că alte mame fac mai bine. Că alte mame pot mai mult. 

Este foarte posibil să greșesc, desigur, dar ăsta mi se pare cel mai mare regret al părinților moderni, respectiv al mamei din ziua de azi. Pe care o numim generic, Veronica.

→Faptul că ea poate mai puțin decât vecina de la 2, care are timp să-i gătească copilului 10 feluri de mâncare, în fiecare zi, plus desert eco, bio, neapărat făcut în casă.

→Faptul că ea este mai obosită decât colega de la muncă la care vede tot timpul poze vesele și frumoase de la munte.

→Faptul că ea nu are timp de nimic, deci nu știe să-și gestioneze resursele de timp, din moment ce, prietenele din lista ei, mame și ele la rândul lor au timp de bucle, cafele în oraș și cine romantice.
p
→Faptul că alți părinți au timp să le citească copiilor 5 cărți în fiecare zi, iar ea de-abia are timp să ajungă de la muncă să-i pupe de noapte bună.
p
→Faptul că alți părinți își duc în fiecare weekend copilul la munte sau la mare, iar ea nu reușește să iasă decât la locul de joacă din fața blocului.
p
În drumul de la muncă acasă,  Veronica citește, desigur  experiențe ale părinților care au timp de de toate și care recomandă să aloci cât mai mult timp copilului tău, spunându-i vehement că acesta nu are nevoie de bani ci de tine.  De parcă e așa de ușor de realizat. Și culmea sfaturile astea vin, cel mai des de la cei care își permit și bonă și carieră de freelancer și școli particulare.
p
Și citind atât de mult despre experiențele altor părinți care fac totul mai bine decât ea, Veronica se gândește că desigur greșește ea pe undeva. Și asta îi accentuează sentimentul de vinovăție.
p
Pesemne ea nu este o mamă chiar așa de bună, de-l privează pe copilul ei de atâtea și atâtea..Simte în fiecare zi că îi greșește copilului, că acesta merită mai mult. Intră într-un carusel de sentimente contradictorii. Dar dintre toate cel mai pregnant este vinovăția.
p
Veronica și-a început ”cariera de mamă” cu un foarte apăsător sentiment de vinovăție. Pentru că nici nu concepea să nască altfel decât natural. A născut un copil sănătos și frumos prin cezariană.
p
Și-n momentul acela i s-a părut un capăt de țară. A zis că nu poate exista dezamăgire mai mare. Că nimic nu va mai fi ca înainte. Că ar da timpul înapoi. Se  simțea atât de vinovată, dar nu știa exact de ce. Totodată era fericită și recunoascătoare că are un bebeluș sănătos, dar nu putea scăpa de acest sentiment de vinovăție. 
p
Săptămânile au trecut și privind înapoi la ziua aceea, în timp ce își strânge în brațe copilul, nu înțelege ce atâta dramă. Și supărare. Și dezamăgire. Și vinovăție. Pentru ce? 
p
Și ca orice proaspătă mămică caută ajutor și răspuns la întrebările ei multe și confuze pe grupurile de suport, special dedicate părinților. Și de aici s-a terminat cu sprijinul și empatia..
p
La orice întrebare ar avea, află mai întâi tot ce nu a făcut bine, începând cu nașterea bineințeles. Pentru că, câteodată, cea mai blândă și empatică persoană de pe pământ-mama, când vine vorba de altă mamă poate deveni opusul a ceea ce este pentru copilul ei. Pentru că ne e tare greu să vedem mai departe de realitatea noastră. Pentru că judecăm numai după propriile valori. Pentru că nu putem accepta că ce mie îmi aduce mulțumire deplină, pentru altul poate reprezenta sursă de nefericire.
p
Ca o paranteză, am povestit mai demult cum copiii mei dorm singuri în camerele lor și am primit așa multe emoticoane triste și suferinde, ca și cum le-am face cea mai mare nedreptate.
p
Dar să revin la Veronica. Așadar, informație multă, griji nemăsurate, alții fac mai bine decât ea! 
p
Desigur că bucuriile pe care ți le aduce un copil sunt nemăsurate și când tragi linie merită cu vârf și îndesat produsul ‘copil’, dar nu e nicio dramă să recunoști că simți acut lipsa unei vacanțe în doi, a unui film văzut în liniște în lumină difuză, a unei nopți de somn neîntrerupt, a unei seri în oraș cu prietenii, a alcoolului:))
p
Faptul că simți toate astea nu te fac o mamă mai puțin iubitoare sau dedicată.  Dar acum sub tot cumulul de factori mai toate mamele aleg să se simtă vinovate.
p
→Vinovate că-și lasă copilul la bunici peste noapte.
→Vinovate că se duc la muncă, în loc să stea cu copilul acasă.
→Vinovate că petrec o vacanță în doi.
→Vinovate că se întâmplă să mai ridice vocea la el.
→Vinovate că ”poate” copilul va plânge la grădiniță fără ea.
→Vinvoate că și că și că…și de la capăt.
p
Iar eu tot ce vroiam să zic este că așa greșit mi se pare..și așa de nefiresc zic că este acest sentiment de vinovăție. Nu ajută pe nimeni. Nici pe Veronica și cu siguranță nici pe copil.
p
Copiii au nevoie mai mult decât orice de un părinte care să fie bine cu el. Care să fie prezent atât cât îi permite timpul. Dar să fie prezent, fără a fi copleșit de vinovăție că nu are mai mult timp. Căci niciun copil din lumea asta nu ar da-o la schimb pe mama lui  care muncește mult, care nu are timp să gătească 10 feluri de mâncare, care nu-l duce în fiecare weekend la mare sau munte sau care mai ridică vocea la ei pentru toate mamele perfecte în viziunea Veronicăi.
Orice mamă e anume, cea mai bună de pe lume!
p
Sursa foto titlu: Pixabay

About the Author

Anca Arau
Author with 159 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives