Ioan are 4 ani. Este un copil cu personalitate puternică. Este în parc cu mama lui.
Victor are 5 ani. Este blând și liniștit. Se joacă pe bancă cu un excavator verde.
Ioan vrea neapărat și el acel excavator. Nu îl primește. Se năpustește asupra lui Victor. Îl împinge și îi ia mașină din mână. Pleacă victorios.
Acum cel care se joacă cu excavatorul este Ioan cel descurcăreț cum avea să fie etichetat de publicul prezent.
Mama lui Ioan va afla că băiețelul ei va ajunge bine și departe în viață pentru că știe ce vrea, că are personalitate, că așa trebuie să fii în vremurile astea.
Cu bunătatea, vorba bună și corectitudinea nu ajungi prea departe avea să afle mama lui Victor.
Și eu le înțeleg frustrarea părinților care poate o viață întreagă au muncit cinstit și nu au nici sfertul sfertului din cât au cei care au știut să fenteze sistemul și să facă afaceri ilicite.
Dar, cu toate astea nu pot să înțeleg dorința și alegerea multor părinți de a-și învăța copiii să fie ”smecheri de mici”, cum cu mândrie îi etichetează chiar ei.
Nu pot să înțeleg când minciuna și violența copiilor nu sunt condamnate, ba chiar sunt motive de mândrie pentru părintele aparținător:
”Mă bucur că e așa, o să se descurce în viață”
Și din nou adaugă resemnați și totodată bucuroși că ai lor copii poate nu vor face parte din tabăra fraierilor cinstiți și corecți:
”Cu bunătatea, vorba bună și corectitudinea nu ajungi prea departe”
”Dacă ești prea bun, ești luat de prost”
Și apoi deodată am înțeles. Așa am crescut noi, cu această povară că dacă ești bun și cinstit undeva ai greșit.
Ești supus, mototol, lipsit de tupeu, curaj și inițativă.
→De câte ori, studenți fiind, nu am apreciat, alți tineri de-o seamă cu noi că au tăria să meargă cu nașu’, în timp ce noi ne facem ‘albi ca varu’ și ne trec toate transpirațiile dacă urcăm în tren fără bilet?
→De câte ori nu am considerat un eșec atunci când ne-a tras poliția pe dreapta și am plătit amendă pentru că nu am fost în stare să încercăm să ne înțelegem cu polițistul?
→De câte ori nu i-am considerat descurcăreți pe cei care fentează sistemul în orice fel de la neplata unei amenzi sau sustragerea de la plata taxelor și a impozitelor, până la încasarea dublă de alocații pentru copil, cum aveam să aflu că se practică, când am depus și eu dosarul? De parcă e și greu să fentezi sistemul nostru ultra-performant.
→De câte ori nu am fost priviți cu aer superior de șoferii care depășesc coloana de mașini? Au asa un aer sofisticat și superior de zici că au terminat cel puțin Harvard, Facultatea de ‘Trafic Greu’, de cum se uită la tine cum astepți umil în rând ca ultimul om, în timp ce ei depășesc coloana de mașini pe linia de tramvai.
I-am considerat în toate felurile pe cei de mai sus, de la deștepți la descurcăreți, de la practici la originali. Le-am atribuit calități peste calități peste calități, în loc să îi numim așa cum sunt: infractori.
Dar schimbarea mentalității trebuie să înceapă de undeva. Și dacă fiecare părinte ar condamna un comportament îndoielnic și și-ar dori din toată inima ca ai lor copii să fie mereu buni, cinstiți și corecți eu zic că împreună am ajunge departe.
0
Vă dați seama? Am trăi într-o lume prea bună. Prea corectă. Prea cinsită. Unde nimeni nu ia pe nimeni de prost.
0
Desigur că asta este o utopie, nu va exista niciodată lumea aia. Dar e datoria și responsabilitatea noastră, în calitate de părinți să ne învățăm copiii să fie buni și cinstiți.
Este responsabilitatea noastră a tuturor părinților:
→Să facem o tragedie din faptul că au copiat la o lucrare, nu din faptul ca azi au luat nota 9;
→Să le apreciem corectitudinea cu care au jucat, nu să-i blamăm ca au ieșit pe locul 2;
→Să le cultivăm respectul pentru lege, nu pentru tocmeală;
→Să le condamnăm comportamentul când spun minciuni, nu când nu se culcă când vrem noi;
→Să nu-i obligăm să-i spună lui nenea controlorul, dacă întreabă, ca are 4 ani, numai ca să nu le cumpărăm bilet.
→Să ne plătim mereu taxele și impozitele, să nu aruncăm gunoi pe jos, să-i respectăm pe cei din jurul nostru.
Pentru că până la urmă, pe ei trebuie să îi învățăm musai ”să nu fure”
Și încă de 100 de ori, SĂ FII BUN Și CORECT, copile!
Nu, nu ar trebui să auzi că dacă ești bun ești luat de prost!
Tu să fii bun mereu și să nu tolerezi comportamente îndoielnice din punct vedere etic!
Anca Arau
Leave a Comment