În mașină- un drum (orice drum)

Urcăm în mașină. Punem copiii în scaune. Ne punem și noi centurile și pornim…dialogul.

-Io mă uit pe deam. Să nu fatem acctident. Tă văd dacă vine pe noi o machină otie.

-Și ce Tudor, dacă te uiți tu pe geam și vezi o mașină roșie ce rezolvi? Mare chestie…Unde era deșteptu” pământului…

-Nu mai dite ata, Adu!

Mâini întinse, unul spre altul, țipete, obiecte vestimentare care zboară pe la ei pe acolo.

Eu, având experiență mare în gestionarea confilctelor intervin 😀

-Cine vrea să mănânceeeeee???

-Ce ai?

-Alune, migdale, biscuiți, nuci.

-Ava! (Altceva, pe limba lui Tudor)

– Rondele de orez, miez de dovleac.

-Ava!

-Mere, persici, banane.

-Ava!

-Altceva nu avem Tudor.

-Mami, pune cd-ul ăla cu capitalele și cu dinozauri, mă roagă Radu.

-Nuuuu, antă mungă!!

-Tudor ascultăm acum muzica asta cum a cerut Radu și apoi punem ce cd vrei tu.

-Io pun!

Sunt toate țări cu râuri și văi..Eu vă întreb așa cunoasțeți Europaaaa? Noi spunem că da,întreabă-ne cevaaaa…

Taaaaaațțțțțțiii, Adu! Taaati din guă! Antă mungă!!! Io veau cu tien-uuul.

Trenulețul muzical a plecat din gară și pe toți ne-a luat cu el pentru a treia oară…

-Aoleu, m-a înnebunit Tudor cu melodia asta!! El altceva nu știe, mami!

-Taaaați Adu, nu aud mimica!

3 minute întregi de liniște. Și apoi, 100 decibeli mai târziu, se aude răcnind…

-Maaaai ieeeepeeede!!

-Tudor, nu tu nu vezi că sunt mașini? Ce vrei să facă tati să se urce pe ele? Așteaptă..

-Io nu atept!

-Aaaaa, Tudor, uite Ikea…

Ikea da, io am fot, am mâcat, mammamdppapappapPAPapapapapa, adică 10 minute de monolog mai mult sau mai puțin descifrabil.

-Mă aude iva?

-Da Tudor te auzim.

-Dar ce zicea, mami?

-Aaaaa nu știu.

-Taaaaatii, dar după București care e al doilea oraș după numărul de locuitori?

-Tați, Adu! Io bombec acum!

-Nu, nu, deci nu-i corect!! Numai Tudor vorbește. Eu nu pot să zic nimic. Îmi vine să-i dau una în cap ca să tacă.

Se întind unul spre altul cât le permit centurile, se împing, țipă. Noroc că mama e pregătită:

-Cine vrea să mănânnnceee?

-Ce avem?

Reiau tot bagajul alimentar.

-Vau io mălr!

-Este în sfârșit liniște. Tudor mănâncă măr. Radu piersică.

-Așa că pentru prima oară îmi întorc privirea spre P. și mă apuc să-i povestesc ceva ce mă țineam de câteva zile.

-Li-ni-teeee! Doame Vaca!! (vaca este plușul lui, ca să nu fie niciun dubiu)

Pfoa, cât mai avem P? Că mi se pare că mergem de 3 zile cel puțin? întreb în șoaptă, desigur ca să nu trezesc vaca…

Mai avem 25 de km și ajungem la Ploiești…