Dacă nu ne mai găăăăseeești..

Această frază o aude Radu de câte ori ajungem într-un loc mai aglomerat,  oricare ar fi el.

De pe la vreo 3-4 ani așa, tatăl lui îl ”bate” la cap cu această introducere de câte ori ”poposim undeva”.

Cum ar fi la școală azi. Sau în parcul din Sinaia. Sau la Kaufland ori Ikea. Sau la coadă la telecabină. Sau pe plajă. Sau la aeroport. Sau  la gară.

Și, cel puțin înainte – că acum nu numai că m-am obișnuit, dar chiar mi se pare foarte bine – de câte ori îl auzeam pe P. la scurt timp după ce coboram din mașină într-un loc mai aglomerat cu ”dacă nu ne mai găsești…” făceam eu completarea repede ”lasă, că oricum nu-l pierd din ochi”. 

Numai că,  la fel de important ca:

”nu te îndepărtăzi de mine”

este și:

”dacă te pierzi, uite ce ai de făcut..”,

Radu are 6 ani și 8 luni. La nivel teoretic știe ce are de făcut dacă se pierde:

”te duci la un om în uniformă (paznicul parcului, paznicul din mall, paznicul din complex), îți păstrezi calmul, spui cum te cheamă, cum se numesc părinții, unde stai. Îi spui numărul de telefon al lui mami. În niciun caz nu părăsești incinta.” 

Dar nu asta îi repetă tatăl lui de câte ori ajungem într-un loc mai aglomerat. Asta i-am zis o dată, a reținut. Sperăm să nu fie nevoie să aplice.

Dar de fiecare dată, când ajungem într-un loc agomerat, înainte să îi dea drumul la mână, stabilește cu el un loc de întâlnire în cazul în care se pierd unul de altul.

De exemplu azi, în curtea școlii- un loc nou pentru Radu și pentru noi, aglomerat tare, forfotă și gălăgie.

10 pași mai târziu, în curtea aglomerată, îl aud desigur pe P.

-Dacă nu ne maaaai găseeeești, ne întâlnim sub coșul ăsta de baschet. Ai înțeles? Deci ia, repetă unde ne întâlnim dacă te rătecești de noi?

Și la fel primul lucru pe care-l fac când ajung la Ikea sau pe plajă sau la aeroport este să stăbilească un loc de întâlnire.

La fel și de câte ori ajungem în vreun parc nou: 

-Dacă nu ne găsești ne vedem la fântâna asta arteziană. 

Primul lucru pe care îl face tatăl lui este deci să stabilească de comun acord un loc de întâlnire în caz de eveniment neprevăzut și al doilea este să asigure că Radu a înțeles foarte bine care este locul de întâlnire.

Și mi se pare o metodă bună, pentru că, în cazul de nedorit în care copilul se îndepărtează de părinte cred că are șanse  mai mari să nu intre în panică dacă este mereu obișnuit să stabilească un loc de întâlnire.

Se duce calm acolo, că doar așa i-a zis tatăl lui și intră în panică abia dacă la locul stabilit nu e părintele.

Altfel, când constată că s-a rătăcit (chiar dacă el știe că trebuie să oprească un adult să-i spună ce a pățit, să caute un paznic etc) tot pierdut, debusolat și foarte panicat se va simți.

___

Photo by Kipras Štreimikis on Unsplash