Parenting cu ”blândețe” aplicat de fratele mai mare

Ieri

Eu, Radu și Tudor  ne așezăm la coadă la supermarket.

Tudor era în căruciorul de produse, Radu împingea iar eu așezăm produsele pe  bandă când am realizat că de fapt noi intrasem  în supermarket pentru smântână pentru frișcă și fix aia ne lipsea cu desăvârșire. Îi zic lui Radu să rămână cu Tudor să văd dacă au smântână pe raftul din apropierea noastră.

Revin repede, repede dar fără smântână și îl felicit sincer pe Radu pentru cât de liniștit și cuminte a stat Tudor.

Adică nu a țipat, nu a strigat, nici pâs nu am auzit.

-S-a făcut mare și el măi, mami, ai văzut?

-Mdaaa. Binee, eu oricum, când rămân cu el îi pun mâna la gura. Când îl văd că vrea să deschidă gura ca să țipe, imediat îi pun mâna la gura…Iooo nu stau să țipe el.

-Aoleu, săracul…nu-i mai pune mâna la gura..

-Dacă ție îți place să țipe bine, mie nu-mi place..îi pun mâna la gura și gata!

Săptămâna trecută

Tudor este la vârsta ‘de ce-urilor’ obsesive. În medie cam 835 de ‘de ce?’ pe minut.

După ce Radu ascultă vreo 25 de întrebări și răspunsuri la rând, îi oferă tatălui lui (cel care răspundea la întrebări) o soluție:

-Doaaamnee, tati, nu-i mai răspunde și tu!! Când el întreabă ceva taci din gură că se potolește imediat!!

-Păi Radu, cum să nu îi răspund? Copiii su nevoie mereu de răspuns..

-Taaaaati! Pe mine când mă întreabă Tudor ceva, mă fac că nu aud și se potolește imediat, nu mai pune 1000 de întrebări după aia.

Acum câteva luni

La Radu în cameră. Îi uscam părul lui Tudor. El nu avea răbdare, pleca, dezbrăcat, cu părul ud. Se așeza pe jos. Râdea. 

-Hai Tudor, vino la mami, să te usuce! Tu ai părul mare si dacă stai asa cu el poti să răcești.

-Hai, hai ursulet!

Radu stătea la masă liniștit, își vedea de lego-ul lui.

-Hai, domnul Tudor! Hai, continui eu.

Radu răcneste. Șuieră printre dinti.

-O să MOOORI, Tudor. Gata cu explicațiile. O să faci hipo-te-termie și o să mooooori. Treci la mami sa te usuce! ACUM!!

A venit ca să vă zic sincer 🙂

Buuun, astea 3 exemple, doar ca să vedem de ce ascultarea instinctului nu este întotdeauna cea mai bună soluție.

Că, hai să recunoaștem ne mai vine și nouă, oameni mari să reacționăm ca Radu, cel de 6 ani.  

Și totuși nu o facem. Pentru toate motivele evidente nu ne ascultăm mereu instinctul. Din fericire 😀

Photo titlu: Photo by frank mckenna on Unsplash