Save the drama for your mama!

Mdeeeeci (ca să încep cu o concluzie) vă jur că acești doi copii ai mei, dacă nu aș fi eu să îi aud și să îi văd nu s-ar certa niciodată.

Mi-a luat mult până să mă prind, dar acum că am prins șmecheria nici că mai cad în plasa lor.

Întind rufele în balcon.

Îl aud pe Tudor constant: Adu, nu mă asă, Adu nu mă asă!!! Maaaami!

O dată așa, de două ori așa, începe să plângă. Revin în sufragerie. Radu nu-l atinge de niciun fel, dar și-a postat fundul la 2 centimetri de fața lui.

-Ce, nu îi fac nimic!!..E cumva aerul lui?

Inspir, expir, mă întorc la rufe.

O șosetă întinsă mai târziu se aude clar un ”Zbaaaaang!” Și apoi încă unul. Țipete. Revin:

hgsopfahfaîhfaîsangafandp- aud dintr-o parte.

și

dapădajfhoțhggoadoaafanfafnafafanfafafafafa- din cealaltă.

Ambele argumente stau în picioare la fel de drept.

-Tudor, nu mai da în Radu!

-Radu nu-l mai provoca! 

-Dar și Tudor ăsta țipă imediaaaaat! Nu îi fac nimic!!!

Are dreptate Radu, parțial. Tudor este ”drama queen” într-adevăr. Țipă imediat ca să îl audă mama lui. Dar și Radu îl irită. Îi invârte șervețul în față, fără să-l atingă, se lipește de el pe canapea, că doar nu e canapeaua lui, îi repetă cuvinte care îl irită pe Tudor, că ce doar Tudor nu este șeful lui, are și el voie să vorbească..

-Aoleu, Radu dar și tu ce-l enervezi..Lasă-l când vezi că-i sare țandara din orice. De ce îl sâcâi?

-Păi ca să îl cerți. Tu nu vezi că una-două plânge?Mă bate. Mă zgârie. Nu se poate așa ceva!

Haaaa, deci gata. Asta e. Toată reprezentația și jocul de scenă e doar pentru mama.

Că dacă mama n-ar fi acolo să vadă sau să audă, ce farmec ar avea? Tudor nu ar mai țipa și nu s-ar mai victimiza imediat.

L-ar ignora pe Radu. Dar de fapt nu ar avea ce să ignore pentru că Radu nu l-ar mai provoca.

Save your drama for your mama- gândesc acești copii ai mei.

Dar ghinionul lor că mama lor e mai deșteaptă decât ei. Și știe exact cum trebuie să procedeze.

A nu, nu cu căutat, motive interiore, analiza și paranaliza comportamentală și psihologică și cu… părăsirea incintei. Un părinte leneș, ar putea zice unii 🙂

Le zic așa:

-Deci vă jucați cum vreți voi. Vă certați, vă împacați, vă impingeți, vă iubiți, țipați, urlați, că așa fac frații. Dar nu mai implicați pe mine. Am încredere în voi că știți să vă purtați singuri de grijă.

-Când terminați cu tot ce v-ați propus veniți să-mi spuneți și mie! Și ieșim în parc! Până atunci eu mă duc în dormitor.

Mă duc, mă întind pe pat- v-am zis că e o soluție pentru părinții leneși :D- dar funcționează de minune.

Se face liniște și ei se apropie mai mult decât oricând. Șușotesc! Acum e posibil să șușotească:

I-auzi-o și pe nebuna asta. A plecat așa și ne-a lăsat cu ochii-n soare. Ce mă enervează mama!

Dar important e că ei, dintr-odată sunt în aceeași echipă.

Nu mai face nimeni scandal, că nu mai au pentru cine. Piesa s-a jucat deja. Publicul s-a plictisit de ea.

Și așa din șușoteli, îl aud pe Radu cum îi zice lui Tudor:

-Hai du-te la mami și-i zi-i că ne-am liniștit!

5 pași de piciorușe mai târziu aud:

-Gata, mami, ne-am initit! Hai în pac!

Photo by Chris Chow on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 165 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives