Povestea unui băiețel atipic și lupta acerbă a mamei lui

Pe Daniela o cunosc de mai bine de 11 ani. Am fost colege de muncă. De fapt, Daniela era teamleader-ul echipei de ”bid” din care făceam eu parte.

Am fost colege 3 ani și o lună. Mi-am schimbat, apoi, locul de muncă dar, sporadic am ținut legătura cu ea, prin mesaje- de ziua mea, de ziua ei, de Paște și de Crăciun. Mai des la început, mai rar în anii ce au urmat.

Totuși, am întețit un pic sms-urile când am aflat că Daniela este însărcinată. Știam cât de tare își dorește copii, încă de când eram colege. I-am scris să o felicit. Și să-i spun că întâmplarea face ca și eu să fiu însărcinată. Că mi-ar plăcut să ne scoatem, împreună, burțile la o cafea, dar momentan am plecat din țară. Că o să avem un băiețel.

-Noi o să avem doi băieți!

-Oau! Doi dintr-o lovitură! Gemeni! Genial! Nu-mi vine să cred. Cum te simți?

-Toate bune! Acum spre sfârșit mi s-a umflat piciorul. Ne recomandă doctorul repaus. Dar altfel m-am simțit foarte bine!

 

Băieții ei s-au născut în septembrie. Au urmat, la fel sporadic mesaje scurte. Impresii și poze. Pe Picassa. Poze de acasă, poze de la botez. Totul la dublu. 

 

A făcut 2 băieți blonzi. Cum era și firesc să iasă din doi părinți blonzi cu ochii albaștri. Unul seamăna cu mami, celălalt cu tati. Perfect, nu așa oricum.

În ianuarie i-am scris să-i spun că s-a născut, în sfârșit și Radu. Am share-uit cu ea, la fel niște albume pe Picassa. Mi-a scris că e simpatic Radu. Apoi mi -a povestit că ea doar ce a început diversificarea. Cu morcov. Mizerie multă, oboseală.

-Firesc! că-s doi deodata, mi-am zis!

Când Radu avea o lună am mai făcut un schimb rapid de mesaje. Ca să mă plâng de acneea lui Radu. Căci era plin bebelușul nostru de bubițe.

-Ei, o să treacă!

-Mdaaa, dar cică poate să-l țină până la 4 luni.

-Toni are tetrapareză spastică!

?!?

-Paralizie cerebrală, Ancuța!

De atunci au trecut mulți ani. Între timp gemenii ei au făcut 7 ani. 

 

7 ani de luptă continuă și acerbă. De împărțit între un copil tipic și unul atipic. Care are nevoie zilnic de terapii diverse, recuperări, intervenții, susținere de toate felurile, începând cu cea fizică și iar terapii. Din când în când,  intervenții.

 

Pornesc, aici o serie de articole despre ritmul nebun al unei mame. Despre diagnosticul lui Toni. Despre terapiile necesare. Despre proiectele pe care Daniela le derulează. Despre cât de scump este să crești în România un copil atipic. Despre sursele de finanțare. Despre intervențiile avute și cele în plan. Despre ce înseamnă pentru ei o zi obișnuită.

Despre lungul drum de la negare, la acceptare, de la frustrare la durere și până la drumul ce poate duce spre succes.

Despre o mamă care a trecut prin toate stările posibile și mai ales despre cum le-a depășit pe cele imposibile, ca astăzi să fie Speaker, Coach şi Teacher Independent și Certificat John Maxwell.

Într-un cuvânt despre Daniela.

Nu știu alte mame în situația aceasta cum sunt dar Daniela era și înainte  și este și acum cea mai perseverentă, muncitoare și puternică persoană pe care o cunosc. Iar Toni este cel mai norocos băiețel că a ales-o pe ea să îi fie mamă.

Și cred că și noi, citind experiențele Danielei, putem învăța multe de la ea. Este exact cum zicea Kipling în a lui ”Învață de a toate!”

Învață de la vulturi când umerii ți-s grei

Și du-te la furnică să vezi, povara ei!

Furnică pentru determinarea ei și munca continuă, fară pauze și vacanțe.

Furnică pentru că la nivel ”mare”, greul ei este neînsemnat. Pentru că suportul pe care-l oferă statul este..well, hai să nu desschidem subiectul ăsta.

Dar am speranța mică că vorbă bună peste vorbă bună, gând bun peste gând bun, empatie, solidaritate, apreciere și suport din partea noastră pot da aripi unei mame, în lupta ei acerbă și continuă.

Sharing is caring!

♥♥♥

 

 

Eu sunt Anca, mamă fericită de-un băiat serios și unul haios, amândoi frumoși dar mai ales gălăgioși. Dacă simți că experiențele noastre îți oferă o soluție sau îți fură un zâmbet ori constați că de fapt poveștile noastre sunt de fapt și ale voastre, vă invit în familia de pe pagina blogului. Like aici pentru a nu ne mai pierde dacă tot ne-am găsit 😉

About the Author

Anca Arau
Author with 443 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives