Succesul în viață nu se măsoară în banii câștigați ci în amintirile pe care le ”fabricăm”, adunăm și păstrăm

“It’s what you’ve done with your time, how you’ve chosen to spend your days, and whom you’ve touched this year. That, to me, is the greatest measure of success.”

Așa crede și spune Augie, copilul special din ”Minunea”. Cu acest citat se încheie cartea și la fel și filmul. El pe scenă, rostind tare:

”Este vorba despre cum ți-ai petrecut timpul, despre cum ai ales să-ți petreci zilele, despre oamenii cu care ai interacționat în acest an și care-și vor aminti cu drag de tine. Aceasta înseamnă, din punctul meu de vedere să fii un om de succes. Așa aș trebui să se măsoare succesul”.

 

Și din punctul meu de vedere, fix la fel ar trebui să fie.

 

Și la fel cred că e pentru toată lumea. Că nu am auzit încă pe nimeni să regrete că nu și-a petrecut mai multe weekenduri sau seri la birou ci să regrete că nu a petrecut mai mult timp cu copiii sau că nu a călătorit mai mult.

Și noi, la fel ca voi probabil, ne dăm seama ce frumos au trecut anii când răsfoim în raftul cu amintiri.

Și răsfoind poze mai noi sau mai vechi, ne amintim cu drag și nostalgie:

-cum râdea fără dinți Radu cel mic la poze. Acum e mare și nu mai zâmbește când îi faci poze. Pentru că el nu râde la comandă.

-cum s-a născut Radu cu o pată perfect rotundă și roșu-aprins pe obraz. De la poză la poză, de la an la an, pata a pălit până a dispărut de tot.

-cum își ținea Radu capul drept la câteva zile și avea o privire ageră, de om mare.

cum Tudor a fost cel mai adorabil ursuleț, cu fălcuțe moi și urechi de pluș.

-cum privirea senină a lui Tudor de azi este aceeași pe care o avea în poza făcută la jumătate de oră de la naștere.

-cum cea mai mare bucurie pentru Tudor este să gătească.

-cum noi doi și alți cinșpe prieteni dragi am petrecut atâtea vacanțe împreună și am sărbătorin atâtea zile de naștere.

-cum noi doi am fost pe rând colegi de școală primară cu pampoane în cap și dinți lipsă-n gură, apoi colegi de gimanziu, cu dinți strâmbi și voce în schimbare. Alte poze ne înfățișează colegi de liceu cu ceaiuri băute la Green, în timpul orei de fizică ori chimie, apoi iubiți la București și mult mai târziu soț soție. Apoi părinți.

Și toate cele de mai sus și multe altele ni le amintim cu drag pentru că sunt momente printate pe hârtie și ținute bine în cea mai de valoarea cutie din casa noastră. Cutia cu poze.

Păstrăm, desigur poze și-n format digital. Avem tone de poze digitale. Dar ce credeți? Sunt atât de prost organizate, încât revin foarte rar la ele. 

Și-n fiecare an, în decembrie mă apucă:

De la anu’ scot, în fiecare an o fotocarte cu măcar 20 de poze de anul acesta. 

Și le țin ordonate frumos ca să le răsfoim și azi și mâine și peste un an ori zece.

Așa că, anul acesta m-am hotârât în octombrie ”să scot pe hârtie” câteva poze. Făcusem în septembrie o ședință foto în parc. Copiii nu prea au stat. S-au strămbat și au ripostat. 

Am făcut o fotocarte, pe care am numit-o sugestiv ”O zi în parc”.

Și deși pozele au fost făcute în septembrie, deci foarte recent, azi când răsfoiesc această fotocarte nu-mi vine să cred ce de schimbări:

Radu, în aceste poze din parc, nu zâmbește, dar țipă în unele și i se văd foarte bine dinții lui din față, mai mari decât restul dinților,  cu strungăreața aferentă. Azi un dinte din față nu mai e și coroborat cu strungăreața generoasă zici că-i lipsesc 5 dinți.

 

Nu dați banii pe prostii faceți poze la copii!

 

Și am făcut. Și apoi mi-am făcut cont pe celebook. Am ales tipul fotocărții. Am încărcat pozele. Am personalizat fotocartea. Am plasat comanda. Mi-a fost livrată fotocartea. Și azi la cafeaua de dimineață le-am savurat.

O fotocarte mi se pare o idee excelentă de indexat amintiri. Și pentru că mi s-a părut facil și la îndemâna oricum întreg procesul și am fost mulțumită tare de calitatea fotocărții acum vă spun și vouă.

Iar al doilea motiv pentru care vă povestesc este că prietenii noștri de la Celebook ofertă cititorilor blogului 20 de pagini extra la orice fotocarte comandată, folosind codul ”FAMILY”

Acestea sunt prețurile, ca să vă faceți o idee. Și voi aveți 20 de pagini extra la orice fotocarte.

 

Dacă nu știați ce cadouri să vă faceți de sărbători sau să le faceți celor dragi, aceasta poate fi soluție.

De știut, de folosit și/ sau de dat mai departe. Mulțumesc! 🙂

 

Sursă foto copertă: Unsplash.

About the Author

Anca Arau
Author with 183 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives