Acasă cu singurul copil versus acasă cu un singur copil

Vă zic, nu e deloc același lucru. Deși și un caz și celălat implică ”un copil”, diferența e de la cer la pământ.

Aproape că merită să faci al doilea copil numai pentru motivul ăsta. Să vezi ce ușor e când rămâi acasă doar cu un copil. Și te oftici, bineînțeles, că atunci când aveai un singur copil nu ți s-a părut niciodată ușor.  

Și acum, pfoa, când rămâi acasă doar cu unul dintre ei, ți se pare floare la ureche să crești un copil. Adică ce era așa obositor? Că tu ești una, el e unul. Toată atenția e  la el. Nu are de ce să țipe, de că să enerveze, de ce să se supere, de ce să să nu fie de acord. Tu nu ai de ce să te împarți.

Și ți se pare că ai la tiiiimp….adică nu ți se pare, chiar ai….Dumnezeule….și ce liniște! Și când te gândesți că pe vremea când aveai un singur copil te plângeai că nu ai timp de nimic. 

Ei, și ce să vezi, mai faci un copil….și abia atunci începi să-ți apreciezi cu adevărat viața de dinainte, aia cu un copil :))

M-am gândit la asta, ca să zic drept, în weekend-ul care a trecut, mai ales. Radu a fost plecat în tabără. Noi acasă cu un copil. Care a făcut febră, a dormit prost, a fost moale, apoi și-a revenit, după aia iar a făcut febră….și tot așa până în zilele noastre.

Și cu toate astea a fost un weeend foarte ușor, ca să zic așa. Doi adulți versus un copil. Nici n-a trebuit să mă ridic tot weekendul de pe canapea, aproape 😀

De duminică seara de când s-a întors și celălalt copil, nu numai că a trebuit să mă ridic, dar am stat mai mult în picioare.

Nu mai aveam pe cineva la dispoziția mea, ca în weekend când doar îi ceream lui P. comprese, termometru, o cafea, ajutor la administrare antitermic (cea mai mare provocare, foarte greu ia ceva) și așa mai departe. Eram eu cu el, P. cu Radu. Am făcut schimbări de plan și reconfigurări de traseu. Cine îl ia pe Radu de la after dacă eu nu pot ieși cu Tudor cel febril?

Azi dimineața, Radu iar a plecat pentru tot weekendul. Ca să fie mai departe de virusurile care și-au făcut cuib în casa noastră. Tudor doarme, așa că iată eu am tiiiiimp să-mi expun părerea aici. Păi când aveam un singur copil, nu aș fi avut timp în veci să scriu pe blog în plin vârf de viroză.

Similar, în vară, într-o dimineața se trezește Radu. Vomită. Îl doare burta. Face febră mare.

Buuuunn, nah, ne ocupăm de el. Un antitermic, stat în pat. Îi acordăm mai puțină atenție lui Tudor. Poate îi punem să vizioneze o rețetă culinară. Hai că nu-i greu.

Dar în 20 minute de la episodul lui Radu, Tudor face febră 40. El e mic, ar trebui dus la urgență.

Mă îmbrac, îl îmbrac, pun apă și încă un schimb, iau copilul în brațe, rucsacul în brațe și ies. P. îmi spune:

-Hai mă suni, dacă e ceva. Ce simplu era când mergeam amândoi la urgență! Oricum, sper să te întorci repede ca să cobor eu să iau pastile pentru Radu.

Și-n următoarele zile, fiecare a fost cu copilul lui. A dormit și l-a îngrijit. Eu cu/pe Tudor, P. pe/cu Radu. 1 la 1 cum ar veni.

Dar ce diferență uriașă este între a fi acasă cu singurul copil și a fi acasă cu unul dintre copii o știu numai cu părinții cu mai mulți copii.

Și e firesc să fie așa, că totul se rezumă la comparații și așteptări.

Când ai un singur copil, faci comparație cu viața de dinainte de copii, când te trezeai la amiază, poate sau când citeai cărți sau urmăreai filme în weekend ori când ieșeai ce ceai cu prietenele tale.

În comparație cu vremurile alea, a crește un copil este obositor și time-consuming.

Când vine al doilea copil, tu ai minte viața cu un copil. Când oricum te trezești devreme, oricum nu prea mai urmărești filme sau îți programezi ieșirile la ceai cu fetele, în funcție de programul copilului.

Și atunci, în comparație cu vremurile când creșteai un copil, că ai încă unul e tot aia.

Dar când revii la un copil (că-i plecat de acasă al doilea), surpriză….e de o mie de ori mai ușor decât atunci când un sigur copil. 

Am mai zis eu- când vine primul copil, te simți oarecum înșelat.

Că tu îți făcusei planul că în cei doi ani de vacanță vei citi 4560 de cărți, vei urmări 2450 de filme și tot atâtea seriale, vei pupa picioare dolofane de copil te vei minuna ce gângureli fantastice și ce râsete cristaline are copilul tău. Se naște copilul. Observi că bu ai timp și energie să te ții de plan. Te simți ca și cum tu ai fi plătit pentru o vacanță la un hotel de 5 stele all inclusiv și ai aterizat la un hotel de 3 stele fără plan de masă. Tot ești fericită că doar ești în vacanță dar te simți un pic înșelat.

Când aștepți al doilea copil îți faci planuri realiste.

Hotel de 3 stele, că mai mult nu-ți permiți să plătești și primești chiar hotel de 3 stele cu mic dejun inclus.

Ei, dar surpriza pe care ți-o rezervă viața e când rămâi acasă cu un singur copil.

Atunci te simți ca și cum tu ai plătit pentru un hotel de 3 stele și ai primit un hotel de 5 stele all inclusive.

Vă zic, măcar pentru atât lucru merită să faceți mai mulți copii 🙂

În sfârșit te poți bucura de vacanța de 5 stele bine meritată și plătită cu vârf și îndesat.

Părinți cu doi copii, nu aveți același sentiment? De cei cu mai mulți de doi nu mai zic nimic, cred că atunci când rămân acasă doar cu un copil se simt ca în vacanța de 7 stele, deși au plătit doar pentru 5 stele.

Sursa foto: Arhiva personală