Cine mă cicălește până mă obosește

Cine? Cine? Cine?

Eu nu am știut niciodată ce enervantă poată să fie această cicălire. Până acum.

Nu m-a cicălit nimeni, niciodată, cu atât mai puțin soțul meu. Mi se pare de-a dreptul obositor ca cineva să insiste întruna, să-ți facă o sută de reproșuri pentru fapte mărunte, să te sâcâie până obține ceva. Îmi este milă și empatizez perfect cu soții cicăliți de soții (sau invers, desigur) dar cică prima variantă ar fi mai întâlnită.

Empatizez cu ei, pentru că știu cum este. Am scăpat necicălită pânăăăăăăă……să devin mamă. Și nu știu dacă toți copiii sunt așa (dar tind să cred că nu, că Tudor parcă nu e așa), dar Radu este groaznic de cicălitor.

Am vrut să scriu ieri dar atât de tare m-a cicălit toată ziua că efectiv nu am mai avut ”putere” să leg două cuvinte :))

Radu nu a fost la școală ieri și nici la after și nici nu a ieșit din casă. Și la toate astea se adăuga un birou care trebuie montat. Până la prânz totul ok, a amintit de birou doar de 95 de ori.

Știa care e programul: că seară, când vine tati de la muncă, o să-l monteze împreună

La 9 dimineața:

-Mami, când facem biroul?

-Am mai vorbit despre asta de 10 ori până acum. Când vine tati, nu mai întreba mereu!

La 9.30:

-Hai, când vine tati ăsta odată?

-Știi foarte bine când vine. La 7.

-Doaaaaamneeee, asta înseamnă 10 ore. Mai mult decât o noapte.

 

Până la ora 12, se repetă scenariul de vreo 5o de ori.

 

⇒Când montăm biroul (deși știa foarte bine când)

⇒Când vine tati de la muncă (deși știa foarte bine când vine)

⇒Cât mai este până la 7 (deși știa foarte bine cât mai este, că este perfect capabil să citească ceasul)

Dar să zicem că până la prânz tot a fost ok.  Era doar insistent. Apoi după ora 13, a intervenit pliciseala. Insistențele s-au transformat în ”stăruință supărătoare”. 

 

Și a intrat în etapa de OBOSITOR DE CICĂLITOR

 

-Offf, tati ăsta ce târziu vine….

-Dar nu poți să aduci și tu biroul în casă?

-Aș prefera să-l aducă tati, e greu….sunt scări de urcat în bloc.

-Ooooooooffffff. nu știu ce se întâmplă, tu nu erai așa.

Și de la 13 la 14 atât a insitat cu biroul ăla, ”să-l aduc măcar în casă, ce-i așa greu să fac asta”, încât mai aveam puțin și explodam dacă mai auzeam cuvântul birou:

-Deci, ia zi te duci să-l aduci din mașină?

-Păi am zis că nu!!!

-Dar de ce nu te duci să-l aduci? Să fie aici? Nu-l desfacem, dar să fie aici.

-Este greu, măi Radu?

-E naaaa….cât are?

26 kg și 143 cm…este greu de cărat, de scos din mașină, de urcat în bloc….

-Pffffaaa, ce ușor este!!!!

-?!?!?!??!

-Păi cum poți să-mi zici, mami ,că este greu? Are 26 kilograme, cu 2 mai puțin decât mine! Și pe mine mă iei tot timpul în brațe. Hai, gata, du-te să-l aduci!

Ca să scap de el (și exclusiv pentru acest motiv), m-am dus la mașină, m-am luptat cu biroul și l-am urcat în casă.

-Ai văzut că ai putut să-l aduci? Dar nu-l facem acum, oricum. Îl lăsam la mine în cameră până vine tati.

După 20 minute:

Hai că îl desfac ca să fie pregătit când vine tati!

-Ia uite schema, mami! Hai să facem măcar un sertat!

-Radu, îl faci cu tati, așa am vorbit!

-Chiaaar așa! Nu poți să faci un sertar?

Ca să scap de el (și exclusiv din acest motiv) mă apuc de sertar. Nu mă lasă să mă uit pe schema, că ”nu mai pierde timp și cu asta, îți dau eu șuruburile”

Înșurubăm, greșim, deșurubăm.

-Hai că îl faci diseară cu tati!

-Bineeeeeeee. Când vine tati ăsta?

Peste încă 20 minute:

-Maaaaaaami, hai să mă ajuți!

Numai că eu, deja îmi propusesem să rămân stană de piatră la rugămințile lui și să nu cedez insistențelor.

-Nu nu, îl faci cu tati, după cum am vorbit!

-Bineeee, Tudor, vino tu să mă ajuți, că mami asta….

Buf, poc, bum….nu așa….Zgomote care m-au convins să nu mai fiu stană de piatră

-Aaaa, ce bine că ai venit! Hai pune și tu șurubul ăsta…Chiar așa, nu știi să pui un șurub?!

Și se repetă acest scenariu, până la ora 17.

 

Obositor de cicălitor

 

-Cât e ceasul?

-17!

-Doamnneeee, zici că nici nu trece timpul ăsta. Mai sunt 2 ore…

Și până la ora 19 a mai repetat de 49558965604 că tati, ăsta nu vine acasă, nu știu ce-i el, dar chiar așaaaa..

Și a venit!!!

A sărit peste masă și a intrat direct în programul de cicălire. A fost gata biroul.

 

Azi

 

Nu înțeleg  de ce trebuie să merg la after dacă tot n-am mers la școală

-Pentru că te-ai plictisit îngrozitor ieri

-Păi da, dar ieri nu aveam biroul montat!

 

Sursa foto: Photo by Adnan Shahid on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 212 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives