Oricât s-ar strădui și oricât de binevoitor ar fi, el, timpul nu are cum să înțeleagă ce vor părinții aceștia de la el.
Să treacă ori să stea? Să zboare ori să încremenească? Să stea-n loc ori să fugă departe? Să se dilate ori să se contracte?
Păi toate la un loc, de o mie de ori în fiecare zi. Cred că numai un părinte poate transmite atâtea semnale contradictorii timpului.
Și să vrea timpul să-i înțeleagă și tot nu are cum să înțeleagă ce vor ei de fapt.
Să fugă ori să stea?
-Hai să treacă mai repede prima luna de părințeală, că-i așa de miiiiiic copilul. Of, ce mult e până se face și el mare să prindem un pic de curaj.
-De fapt hai să treacă repede și luna a doua și a treia și a patra, că doar se știe că e perioadă de colici.
Și neapărat luna a 5 și a 6 că iar se trezește copilul de o mie de ori pe noapte.
După aia, după ce încep să mănânce diversificat siiiiigur va fi mai bine.
Deci, timpule, hai cu luna a șaptea.
Pentru prima dată, ne oprim în loc și constatăm:
-Pfoooooaaa, dar când a trecut așa timpul?! Ia uite, copilul stă în fund, mănâncă. Și acum eu nu mai am timp de nimic. Nici de stat afară cât vrem, că dimineața trebuie să îi fac fructele la abur, apoi trebuie legumele, pe urmă iaurtul cu banană…
Hmmm, ce nemilos e timpul ăsta! Ce-o zbura așa?
Păi nici el nu mai înțelege ce vrem. Dacă în primele 7 luni ne-am dorit constant ca bebelușul să fie mai mare, ce să înțeleagă timpul decât că trebuie să treacă repede, repede, ca vântul și ca gândul. Nu a vrut decât să ne facă pe plac.
Dar gata, de acum nu mai rugăm timpul să treacă mai repede, apoi ne pare rău. Dar ce să vezi, nu ne putem abține, că-i iarnă.
-De-ar mai trece astea 3 luni, repede, repede, repede ca să fie frumos afară….Ce să faci un un copil în casă iarna?
Deci, timpule, te mai rugăm o dată și gata, asta e ultima oara, fă să vină repede, repede primavară târzie. Și gata, după aia, poți te oprești din goană…
-Aaaa, și să treci repede și peste prima lună de creșă, hai peste primele 3…de fapt, știi ce, ia fă tu o magie, să treacă tot anul cât ai clipi…că-i greu cu acomodarea, cu bolile, cu tot….deci hai repede cu primul an de creșă, că nu am timp de pierdut cu asta.
-Doaaaaamne, dar nu știu când a trecut timpul ăsta? Parcă ne face în ciudă… Ia uite, acum îl înscriu al grădiniță!
-Hei timpule, stai în loc, unde fugi așa?
-Auzi, timpule, mai am o rugăminte la tine. Hai mai repede și tu cu primul semestru de grădiniță, nu vezi că plânge-n fiecare zi?Hai dă-i bice înainte. Aaaa, și nu uita să sari peste iarnă, da? Păi ce facem noi aici? N-ai înțeles din primii 3 ani, că nouă nu ne place iarna?
-Ia uite, zi și tu, când au trecut primele 6 luni din an? Deci timpul ăstă, zici că zboară…
Să vină mai repede săptămâna viitoare, luna următoare, hai să treacă și vacanță că deja parcă ne-au cam obosit copiii aceștia energici. Dar să vină repede cealaltă vacanță, că ne-a cam obosit și programul de școală.
Și neapărat, dar neapărat să treacă repede luni, marți, miercuri, joi, că nouă ne place numai vineri după-amiază și sâmbătă.
Deci timpule, cred că ai înțeles exact ce vor părinții: Dă-i zor în viitor ca apoi, în loc să-ți mulțumim că ne-ai făcut pe plac, te mustrăm că ne faci în ciudă, că ne-ai furat prezentul și ne-ai lăsat cu viitorul și trecutul. Cu planurile și cu nostalgiile. Cu ce vom face mâine și cu cea am făcut ieri. Despre cum va fi și cum a fost.
Dar totuși când a trecut așa repede timpul ăsta? Aaaa, cred că a trecut repede tocmai când ne plângeam noi, părinții, că nu trece odată timpul ăsta, să stea-n fund copiii, să doarmă toată noaptea, să meargă singuri, să nu mai fie frig afară, să nu mai fie cald, să nu mai fie la grădiniță și așa mai depatrte.
Deci, timpule, dacă ții cumva workshopuri despre azi, să ne anunți. Suntem câteva milioane de părinți interesați.
Anca Arau
Leave a Comment