Mai e mult până departe…îmi șoptește mie, zilnic, gunoiul nostru menajer

Despre gunoi nu credeam să scriu vreodată, dar vreau să vă povestesc repede ceva.

Mai demult, am fotografiat la avizierul blocului (nu blocul în care locuim noi, dar nici nu-i important asta- este vorba despre o scară de bloc, amplasată în centrul Bucureștiului, pe un bulevard circulat intens)

Deci oamenii care fac asta sunt nesimțiți și necivilizați. Nu este niciun dubiu aici. Și așa vor rămâne până când vor fi obligați să se schimbe. Și nu, bineînțeles că un afiș la intrarea în bloc, nu-i atinge în niciun fel. După ce au aruncat o pungă de gunoi pe geam, nu au cum să se simtă lezați sau rușinați, că sunt etichetați nesimțiți. Ei au pielea atât de groasă, încât percep altfel rușinea.

O amendă drastică ar rezolva problema. Dar de la cine să o primească? 

Problema este, deci, că lipsesc acele amenzi. Noi nu suntem civilizați pentru că pe noi nu ne obligă nimeni să fim așa.

 

Și acum vă povestesc despre noi (noi, ca familie, nu noi ca societate)

 

Să încep cu acum 10 ani. Locuiam la bloc în București. Strângeam tot gunoiul în saci menajeri, aruncam sacul la ghenă. La muncă, de câte ori aveam de aruncat ceva, aruncam sortat că așa erau coșurile. Hârtie la hârtie, plastic la plastic, resturi menajere separat și așa mai departe. Apoi doamnele de la curățenie, de multe ori deșertau totul într-un sac mai mare. Și aia era. Deci nu știu cât se recicla cu adevărat.

Apoi ne-am mutat în Olanda și într-o săptămână ne-am aliniat perfect standardelor lor în ceea ce priveste ”colectarea gunoiul”. Și reciclam cu adevărat, de zici că asta făcusem toată viața.

Devenisem atât de civilizați. Dar nu din simț civic ci pentru că cineva ne obliga să fim așa.

Acolo, plătești gunoiul în funcție de volum. Primești un container normal sau unul mai mare pentru resturi menajere și unul pentru resturi vegetale (aici intră în principal grădina), iar containerele erau golite în săptămâni alternante.

Noi, fiind o familie formată din doar 2 persoane, la care s-a alăturat apoi un bebeluș aveam deci, pentru resturi menajere un container normal, care se se golea la 2 săptămâni.

Și cum aveam o mulțime de scutece murdare de aruncat, cam cu asta se umplea containerul nostru în cele două săptămâni pănă se golea. Și apoi o luam de la capăt.

 

Reciclam tot ce se putea.

Gunoi menajer însemna cu adevărat numai gunoi rezidual (care nu se putea recicla)

În primul rând pentru că nu aveam loc de alte resturi în container.

În al doilea rând pentru că aveam certitudinea că deșeurile sunt selectate mai departe.

În al treilea rând din simț civic.

În al patrulea rând ca să ne aliniem standardelor țării.

 

⇒Sticlele din sticlă le duceam înapoi la supermarket.

⇒Hainele uzate (textile) le ”aruncam” în containerele speciale.

⇒Hârtia și plasticele în containerele de speciale, din capătul străzii.

Și când zic că reciclam plasticul, mă refer la tot plasticul. Nu numai la pahare ori sticle de lapte.

Scoateam carnea de pui din caserole, spălam bine caserolele, le tăiam în bucăți mai mici, le strângeam în saci, pe care îi aruncam periodic în containerele speciale.

⇒Cutiile din materiale combinate (plastic cu sticlă, metal cu carton, carton cu plastic), la fel, de decupam, separam și fiecare bucățică mergea la locul ei.

⇒Curățam cartofii pentru mâncare, cojile le aruncam în containerul cu vegetale (alături de frunze). La fel cojile de mere, portocole, resturile de la salată ori cojile de castraveți.

Deci gunoiul menajer însemna cu adevărat gunoi rezidual, respectiv aruncam numai ce era imposibil de reciclat.

 

Am revenit în România și deși ne venea natural să continuăm așa nu am mai făcut-o.

Că nu aveam de ce.

Că nu aveam unde arunca.

Că nu obliga nimeni.

Că era practic imposibil.

Că tot acolo ajunge tot gunoiul.

 

Acum, aruncăm diferențiat doar medicamentele expirate (pe care le aducem la farmacie), bateriile (in locurile speciale din supermarket), resturi de electrocasnice și hârtie (dar doar când e vorba de cantitate mare- adică de două ori până acum, când am făcut curat și am aruncat caiete și toate cursurile din facultate).

ATÂT. Restul e gunoi menajer. Cutii de carton, la un loc cu caserole de plastic, cu scutece folosite și resturi alimentare sunt aruncate pe ghenă.

Toată această poveste despre gunoi, pentru a vedea că civlizația nu e din naștere, numai că la ”ăia civilizați” unde e lege, nu e tocmeală. Asta e diferența. Locuitorii lor reciclează, pentru că plătesc gunoiul casnic în funcție de volum. Își poartă copiii numai în scaun omologat, pentru că, altfel riscă amenzi drastice. Plătesc sume mari și se găsește poate și mai greu loc de parcare, pentru că, acolo există alternativa viabilă- bicicletă și așa mai departe.

 

Dar în țara lui ”merge și așa”, unde-i lege e tocmeală, și de multe ori nici măcar lege nu e unde ar mai trebui să fie.

Și poți să-ți dai seama că e mult până departe, numai când te uiți cum aruncăm gunoiul, nu-i nevoie să te uiți la infrastructură, spitale ori școli.

 

Sursa foto: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 236 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives