Faptul că facem ”public shaming” atât de ușor nu ne face mai buni. Din contră!

Doar pentru introducere, o să vă povestesc repede de un episod dintr-un serial pe care l-am urmărit- Black Mirror/ Oglinda Neagră. 

Este un serial britanic și, deși considerat science fiction, adesea simt că subiectele tratate fac deja parte, într-o formă sau alta din viața noastră.

Buuun. Și în acest episod ”Nosedive”, plasat în viitor, oamenii la fiecare interacțiune pe care o au se evalueză, unul pe altul, cu steluțe de la 1 la 5. 

Exact cum evaluăm noi acum, pe facebook, paginile publice.

Numai că, oamenii în acest oraș merg cu telefonul în mână și cum întâlnesc pe cineva, împart stele.

Similar, se evaluează și pozele pe care le urci pe platforma de socializare. Și împreună formează un scor final, care reprezintă nota individului respectiv.

Nu îți place cum ți-a răspuns cineva la salut, îi dai 3 stele.  Nu-ți place eșarfa persoanei cu care te întâlnești, îi dai 2 stele. Te servește cu gogoși îi dai 5 stele. Și așa mai departe.

→Și acest scor, îți este ”scris” în frunte. Adică când treci pe lângă cineva tu vezi ce rating are: 2.8 sau 3.6 sau 4.6.

→Prin urmare, scorul îți influențează viața și are un impact direct asupra statutului socio-economic. De acest scor depinde evoluția la locul de muncă, includerea sau excluderea dintr-un cerc de prieteni, accesul la anumite locuințe sau activități.

Companiile aeriene, restaurantele, cluburile își impun limită minimă de scor pentru a putea beneficia de serviciile lor.

→Este o luptă continuă și o goană neîntreruptă după like-uri. Cei cu scor mic sunt considerați paria a societății și necazurile și excluderea de peste tot se țin lanț pentru ei. Sunt marginalizați și discriminați. Cerșeșesc atenție și se umilesc pemtru a fi ”apreciați” de cei cu rating bun.

→Faptul că îți porți acest scor în frunte, întocmai ca un cazier și are un impact atât de mare asupra  statutului socio-economic, duce la o societate falsă, bazată doar pe aparențe.

 

Sinceritatea se plătește scump în această lume, scăzându-ți drastic scorul.

 

În orașul acesta sunt numai oameni veseli și amabili, cu vieți perfecte și zâmbet imaculat. Aceasta este o condiție esențială pentru a avea un scor mai mare de 4.

Un șir de evenimente care durează o zi îi scade scorul personajului principal de la 4.6 la sub 2. Devine dintr-un membru respectat al societății unul de care se feresc toți. 

Și-n această lume, nu te poți ascunde. Tot ce faci, tot ce vorbești și tot ce gândești devine public și îți afectează rating-ul.

Ei zic că acest serial este science fiction, plasat, așadar, undeva în viitor. Eu zic că descrie perfect societatea în care trăim și noi.

 

Pentru că și noi folosim adesea rețele de socializare, într-un mod similar-  umilim ușor în mediul virtual. Fără să ne gândim la consecințe.

Acționăm din impuls și fără a avea toate datele problemei, fără a ne gândi că acel scor îi va afecta, la un moment dat traseul profesional sau personal al persoanei pe care azi o punem la colț, pe o rețea de socializare, dintr-un motiv subiectiv. 

 

Pentru că lumea reține doar acel scor.

Părerile negative se propagă de la 10 ori mai repede decât cele pozitive. Iar pentru a contracara o evaluare proastă ai nevoie de 50 de evaluări bune.

Tu ca pacient, ești nemulțumit că nu ți-a zâmbit medicul, ieși val-vârtej din cabinet și te apuci să postezi ”de rău” cu nume, prenume și adresa cabinetului. După ce te-ai ”răcorit” îți pare rău dar deja informația a fost propagată și ai toate șansele să fie și viralizată. Asta nu te face un om mai bun!

Profesori filmați și apoi postați pe internet, fără ca nimeni să aibă imaginea de ansamblu- doar o discuție scoasă din context, viralizată în mediul online. Asta nu te face un om mai bun!

A eticheta, a arată cu degetul și a pune la colț, în public, în fața a milioane de oameni cunoscuți și necunoscuți nu ne face oameni mai buni. Din contră. Feedback-ul este extrem de important, bineînțeles, și ar trebui lăsat de fiecare dată. Pentru medicul care nu a zâmbit, primul pas este să lăsăm feedback la recepția clinicii, pentru profesorul copilului nostru, există consultațiile cu acesta și așa mai departe.

 

Noi așa am fost crescuți.

Școala noastră românească ne-a pus la colț și ne-a umilit pentru fiecare greșeală obiectivă sau subiectivă.

Știm ce efecte negative are aceasta asupra încrederii de sine și a dezvoltării ulterioare a unui copil.

Ne-am informat și vom riposta vehement dacă vreodată școala sau oricine altcineva ne va pune copilul la colț.

Și totuși, noi (părinții lor) arătăm atât de des cu degetul pe rețele de socializare (nu la modul general – ci țintit și particular) de au ajuns să se teamă la fiecare pas profesorii și educatorii, medicii și în general toți cei care lucrează în servicii.

 

→Sunt sute de oameni care merită și trebuie arătați, desigur, cu degetul peste tot – cum ar fi idioata pe post de educatoare, care a rupt piciorul unui copil, pentru că ”făcea crize” sau falsul medic sau polițistul pedofil de acum 1 an sau educatoarea de la Brașov care a încuiat în debara un copil și alte specimene asemenea. Nu vorbim despre ei aici. Ei merită cu vârf și îndesat nota scăzută și ratingul prost. Ei merită să fie paria a societății.

Dar..

→Trăim vremuri, în care întocmai cum este prezentat în acest episod, lumea va învăța ce să zică, cum să se îmbrace ci se să facă pentru un scor mai mare.

Doctorul va spune astfel, unui pacient, mai degraba ce vrea să audă decât ce trebuie să audă. Colegul de muncă îți va zâmbi mereu fals și ipocrit, de teamă să nu îi trântești 2 stele iar străinii de pe stradă te pot depuncta cu ușurință, deși nu le-ai vorbit niciodată.

 

Iar faptul că acționăm din impuls și facem public shaming atât de ușor, când nu este cazul, fără să ne gândim la ce repercursiuni poate avea asta asupra persoanei respective, nu ne face mai buni nici pe noi și cu siguranță nici pe ei,  ci doar mai falși, data viitoare.

 

Acest rating este singura referință despre persoana respectivă în această lume din viitor. Nu este nimeni dispus să asculte necazurile tale. Cum că acest scor ți-a scăzut într-o singură zi, după un șir de evenimente ”nefericit” și are la bază numai evaluări subiective.

 

Sursă foto: Photo by Ben Wiens on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 443 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives