Bullying-ul interzis în școli. Prin lege. Păi și ce ne facem când este predat (încă) de profesori?

V-am mai povestit: 

Când noi doi eram noi în școala primară (am fost colegă, cu P.), la un moment dat, doamna învățătoare,  a făcut o ierarhie de care ne amintea zilnic. Ne-a așezat în bănci după cât de deștepți eram sa cât de deștepți promiteam a fi, mai degrabă, luând în considerare mai multe criterii subiective.

Pe rândul de la geam stăteau copiii cei mai deștepti, pe rândul de la mijloc copiii medii iar pe rândul de la perete, copiii slabi (după nu știu ce critetii- probabil nu erau buni la matematică), pe care noi cu mintea noastră copilărească îi consideram ‘proștii clasei’. 

Trist! 

Aveam doar 8-9 ani, dar zilnic mă simțeam prost când intram în clasă, mi se părea o monstruozitate. 

Evident că nu putea fi vorba de o clasă unită, empatie sau respect. 

Cei de pe rândul de la geam erau mândri, cei de la perete umili.

Cei de la geam, râdeau de cei de la perete, că nu sunt ca ei. Asta a dus la dezbinare, discriminare, ură și dispret, niște sentimente grele și urâte, pentru un suflet inocent de copil.

Nu mai știu cât a durat acest experiment, dar ierarhizarea copiilor se făcea în mod constant. Copiii se comparau cu voce tare. Se băteau și umileau. Respectul, cică, se câștiga prin frică. 

Și ce este cel mai interesant, este că părinții chiar păreau mulțumiți și încântați de acest aranjament, lăudând această formă de motivare a copiilor lor- UMILIREA constantă.

 

Dacă nu ai învățat cât ei, așa îți trebuie acum, să râdă toată lumea de tine, că așa meriți!

Noi am fost învățați că le facem chiar un bine celor care nu se ridică la standardele și așteptările setate, dacă RÂDEM DE EI, așa îi ambiționăm.

Nu mă pricep la psihologie, dar am căutat, măcar care e definiția acestui cuvânt.

 

”Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.

Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă” (wikipedia)

Deci ce făcea doamna noastră învățătore era bullying. Dar atunci nu exista lege pentru asta. Erau alte  vremuri. Așa făcea toată lumea. Se încadra în peisaj.

 

Ei, dar în 2018, la inițiativa ItsyBitsi, Senatul a votat, în unanimitate, modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, care va defini, preveni şi interzice violența psihologică, adică bullying-ul, în spațiile destinate educației, precum şcolile şi grădiniţele.

 

Conform edupedu

*La nivel european, România se situează pe locul 3 în ceea ce privește bullyingul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). De asemenea, studiul Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național realizat de către Organizatia Salvați Copiii, a scos în evidență o serie de date îngrijorătoare

→1 din 4 copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor;

→1 din 6 copii era bătut în mod repetat;

→7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.

(* paragraf preluat de aici)

 

Deci era necesară legea, s-au zbătut niște oameni, avem lege. Ce bine! Este un pas înainte!

 

→Săptămâna trecută, o educatoare urla ca descreierata la un copil să se culce.

Teama, frica, nepuțința dar mai ales teroarea copilului sunt evidente prin acel ”mamamaa” ”mă cumințesc”, ”m-am cumințit”, mamamaa”

→Acum o lună, un pret, profesor de religie a dat cu capul de pereți un copil (nici nu știu dacă și cum mai trăiește, ajunse la spital cu multiple trautamatisme craniene) pentru că avea altă religie și pentru că era țigan, probabil.

→Acum 2 luni, o educatoare,  a rupt piciorul unui copil, pentru că nu era cuminte, după luni bune de amenințări.  O alta a încuitat în debara un copil, pentru că nu dormea și i-a închis lumina. Asta în fața celor 20 de copii, pe post de martori.

→Astăzi, o profesoara a tăiat părul vopsit al unui fetițe de 12 ani.

Și revin la sursa citată mai sus (edupedu)

 

….defineşte ca violenţă psihologică-bullyingul, care este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale si/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, în mod constant şi repetat, care implică un dezechilibru de putere, care are drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale

 

Prin lege, bullying-ul este interzis în școli. A, dar stai, că noi locuim în România. 

Prin lege, bullying-ul este interzis în școli. Așa, și?

 

Sursa foto- Photo by Omar Lopez on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 236 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives