Copiii nu știu și nu simt să discrimineze….și apoi se fac mari…

Copiii nu știu și nu simt să discrimineze. Pentru ei, în parc, copiii nu se împart în culori, rase, statut social ori integritate fizică.

Pentru ei sunt doar copii. Și atât. Ei nu știu și nu simt să pună etichete. Ei, nativ, nu știu și nu simt să trateze discriminatoriu.

Copilul bogat, Copilul autist, Copilul asiatic, Copilul sărac, Copilul alb, Copilul musulman, Copilul imigrant și tratamentele aferente.

→Niciodată un copil nu va discrimina un alt copil, pentru că așa simte și vrea el. Ci pentru că a auzit și a văzut ”etichetarea” la oamenii mari, din jurul lui.

→Niciodată un copil, nu va exclude din jocul lui un copil sărac, pentru că așa simte el. Ci pentru că este încurajat de oamenii mari din jurul lui.

→Niciodată un copil, nu va râde de un copil cu sindrom down, pentru că așa simte el. Ci pentru că adulții din jurul lui, nu știu și nu pot ori vor a-i explica diferențele de aspect ori comportament.

→Niciodată un copil, nu va marginaliza un alt copil de altă rasă ori culoare, pentru că așa simte el. Ci pentru că adulții din jurul lui îi permit și câteodată chiar încurajează, acest comportament.

→Niciodată un copil, nu va lua în derâdere religia unui alt copil, pentru că așa simte el. Ci pentru că adulții din jurul lui așa l-au învățat.

 

Copiiii simt și știu cel mai bine că egalitatea de șanse și tratament reprezintă un drept fundamental și o valoare de necontestat a oricărei societăți.

 

Copiii știu cel mai bine că egalitatea de gen și nediscriminarea reprezintă o condiție necesară pentru o creștere inteligentă.

Noi, oamenii mari suntem cei care îi învațăm pe copii ce este (ne)egalitatea de șanse, ce înseamnă (ne) discriminarea, ce înseamnă (ne)egalitatea de gen, ce este tratamentul (in)corect.

Când copiii dețin, natural și instinctiv, răspunsul corect la aceste întrebări.

 

Când noi, oamenii mari, ar trebui să învățăm de la ei, e tocmai invers.

_____

Există un video destul de cunoscut, a circulat și pe facebook mult. Eu l-am revăzut, sâmbătă, la un workshop.

Chiar dacă în video este vorba doar despre discriminare salarială, între femei și bărbați, mi se pare grăitoare reacția copiilor. În ochii lor este inacceptabil așa ceva.

În filmuleț sunt grupuri de copii (echipă de doi, formată din fată și băiat) și o mulțime de bile colorate.

Sarcina pe care o primește fiecare echipă este să separe în două boluri, mulțimea de mingi, în funcție de culoare.

La sfârșit, sunt rugați să închidă ochii că să-și primească plata pentru munca efectuată.

Plata este în bomboane. Dar sunt plătiți individual.

Și este filmată reacția fiecărui copil (din fiecare echipă de doi).

 

Cei doi co-echipieri nu sunt plătiți la fel.

Se face discriminare de gen și rasă.

 

Iar reacția lor este de neprețuit.

→Cei plătiți mai puțin, deși au depus aceleași eforturi ca și colegul lor de echipă sunt, evident, dezamăgiți. Lor li se pare foarte nedrept. Cum și este.

But we did the same job.

→Cei care au fost plătiți mai mult, deși au depus aceleași eforturi ca și colegul lor de echipă, nu sunt mândri. Sunt tot dezamăgiți. Și lor li se pare foarte nedrept.

But we did the same job. Is not fair.

→Și-și împart bomboanele, în mod egal.

 

Pentru că într- o lume a copiilor, soluția este mereu cea corectă.

 

 

Discriminarea este inacceptabilă în ochii copiilor. Atât de simplu, pur, corect și natural.

Sursa foto copertă: Photo by Kate Ausburn on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 251 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives