….Și au pornit în cea mai ”fără de milă” competiție. Întrecerea este acerbă, obstacolele sunt dintre cele mai grele, nu există reguli și nici fair-play. Singura condiție pentru a putea participa este să fii mamă. Iar înscrierea se face automat. Arbitrajul este preferințal și subiectiv, ceea ce duce la multe plângeri și frustrări din partea participantelor.
Este un fel de ultra-maraton al mamelor. Mamele sunt aruncate în cursă fără să aibă câtuși de puțin pregătirea necesară. Foarte rar vreo participantă reușește să treacă linia de finish, pentru că, pe parcurs, se schimbă foarte des condițiile.
Concurentele nu se întrec pentru vreun premiu clar definit, de fapt nici ele nu știu nu știu care e scopul și finalitatea acestei curse, știu doar că trebuie să alerge neîntrerupt, căci doar așa vor fi mame bune pentru copiii lor.
Toate mamele să se alinieeeeezeeee. Umăr lângă umări. Pe locuri fiți gata staaaart! Ați plecat în cursa mamelor!
Și nu este o competiție ca toate celelalte, în care candidații trebuie să îndeplinească, pentru înscriere, condiții similare- să aibă aceeași vârstă, aceeași greutate ori aceeași pregătire.
Nu, în ultra-maratonul mamelor, candidatele sunt înscrise automat și pornesc de pe aceeași poziție, indiferent de aspirații, aptitudini, specificul familiei, dorințe, planuri. Nimic nu se ia în calcul.
Participantele nu vânează vreo medalie, adesea se plâng de arbitraj, pentru că este părtinitor ori de lipsa fair-play-ului ori de obstacole și piedici nejustificate dar nici nu renunță la cursă.
Întrebate, care-i scopul acestei competiții, participantele răspund la unison:
-Copilul meu, că de aia sunt înscrise automat mamele.
-Și cine este copilul?
Au răspuns, pe rând, toate cele 179405743 de participante. Nu s-a repetat niciun răspuns.
Au vârste diferite, trăiesc în medii diferite, sunt crescuți de părinți care nu se aseamănă câtuși de puțin, trăiesc în familii cu venituri salariale diferite, cu dorințe, personalități și așteptări total diferite.
-Este o competiție foarte neobișnuită. Alergați și vă întreceți pentru lucruri total diferite, urmând, totuși, același drum și jucând după aceleași reguli.
-Da.
-Acum că știți, vă veți retrage din cursă?
Rar renunță la cursă vreo candidată dar cele care renunță declară că abia acum înțeleg în ce cursă nedreaptă au fost aruncate, cât s-au zbătut să le întreacă sau să păstreze diferența cât mai mică față de primele, și cât s-au plâns de favoritisme (unele candidate beneficiau de mai mult ajutor și aveau mai mulți antrenori personali), de arbitraj subiectiv, dar mai ales exigent,
Fără să țină cont că trofeul pentru care aleargă a fost deja câștigat.
___
Leave a Comment