Acele ”doar” 30 de minute dinainte de a ne pregăti de somn fac cât o zi întreagă

Ora 19.25

-Toți copiii la duuuuș!

-Nu faaac duș! Dar chiar așa, în fiecare seară, duș?, se aude Vocea 1.

-Ba da, mai ales că ai avut sport și la școală și la after!

-Eu nu vaaau pe caaaap! se aude Vocea 2, smiorcăită.

-Nu facem pe cap, doar spălat rapid.

-Nuuuuu!!!!! Maaai stăăăm! se aud 2 Voci în cor.

Serenity now! Serenity now! Serenity now! se aude Vocea Mamei, în gând.

Intervine și tatăl, să zicem că nu ne certăm toți 4 (dar vecinii noștri știu mai bine care e adevărul :)) și terminăm operațiunea duș.

Nu vreau să mă laud dar am o dexteritate fantastică- 70 de secunde/ de copil.


Ora 19.45

 

Ies din cadă și datorită exclusiv nouă, părinților își pun pijamalele. Copiii nu au niciun merit

Se îmbracă într-o liniște deplină…..

hahahha, hai că nici nu am terminat de scris și m-a bufnit așa un râs dar parcă nu e râsul meu.

-Daaar oricum nu ne culcăm!!!

-Păi citim!

-Daaaaaaaar nu trecem în paaat! Doaaamne!! Chiar așa! dă tonul Vocea 1.

-Io nu m-am ducat cu iego! Nitioadă nu mă ati tă mă doc! preia cuvântul Vocea 2, smiortcăită.

-Da, Tudor, poți să faci un turn înalt de logo!

-Vei ti tu, Adu?

Vocile vorbesc între ele. Și încep o discuție lungă, despre construcții, despre ziua de mâine, despre piesele magnetice sau despre plastilină.

Mă ia cu mâncărimi, pe corp numai când aud :))

Serenity now! Serenity now! Serenity now! își tot repetă Vocea Mamei, în gând, bineînțeles. 

În gând,  Vocea Mamei e mult mai sonoră și mai tupeistă decât în realitate.

-Exclus! Doar ce am strâns jucăriile! Și acum vreau să stingem lumina!

-Să stingem luuuumiinnnaa! Păi ce ne culcăm? întreabă foarte uimiți Vocile la unison.

Devin un pic confuză că nu înțeleg de unde deruta asta a lor.

Sunt spălați, sunt în pijamale, este ora la care se culcă dintotdeauna (grație eforturilor noastre comune, nu că ar avea ei vreun merit)

-Păi da, e trecut de 8! Ne retragem la somn! Cu toții!

-Citim, vorbim dar vreau să trecem pe sleep mode. Adică lumina mare stinsă, în primul rând. Și fărăăăă atâtaaa gălăgie.


Ora 20.

-Dal eu nu am mâncat nimic! invariabil e ceva ce spune seară de seară Vocea 2.

Iar mama lui mai înțeleaptă decât el, se face, tot invariabil seară de seară că nu aude.

-Tu nuuu audiii! Mi-e foame! Vaau măl!

Serenity now! Serenity now! Serenity now!


Ora 20.10.

 

Nu dorm încă, dar e liniște. Copiii sunt în camerele lor.

Toate cele 3 Voci au scăzut mult în intensitate.

Vocea Mamei cântă despre un elefant care se tot leagănă și dintr-un elefant se fac 35.  De la elefant la elefant, Vocea 2 vorbește tot mai încet.

Vocea 1 nu se aude deloc din camera alăturată. Se uită la vreun desene, ceva ori vorbește în șoaptă cu tatăl lui.

Și aici am încheiat seară.

Tudor doarme (dacă nu doarme la prânz la 20.15 este ”caput”) iar Radu urmează să se culce și el. (la 20.40, în timpul școlii)


Doar 30 de minute. Atât de puțin durează toată alergătura și toată gălăgia dinainte de a ne pregăti de somn. Și pun pariu că nici nu pare mare lucru.

Dar sunt atât de intense și gălăgioase și pline de agitație acele ”doar 30 minute”, vă jur.

Doar 30 minute! Și apoi o liniște ca după furtună!

Dar și fără alea ”doar 30 minute” parcă nici n-am aprecia așa tare liniște de după :))


Sursă foto: Arhiva personală

About the Author

Anca Arau
Author with 306 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives