Articolul vestimentar care îmi dă cele mai multe bătăi de cap (când trebuie să îmbrac copiii)

Pentru că noi creștem băieți, nu avem bătai prea mari de cap, când vine vorba de garderobă și alegeri vestimentare- asta știți că am mai povestit. Ei nu ”încremenesc” de dimineață în fața dulapului de haine,  nu fac parada modei, nu se decid greu și se răzgândesc ușor, nu refuză de 7654646 de ori la rând ținute,  cum poate mai fac fetițele….deci all good.

Ah, și ce mai important, ei nu combină roz cu roșu :))

Adică, după ce am învățat câteva chestii de bază, cum ar fi că hainele trebuie să fie foarte comode, respectiv pantalon de trening și tricou fără guler, nu prea mi se întâmplă să facă ”retur” la hainele alese de mine, dimineața.

Pentru că nici nu mă risc. Or fi ei comozi dar și eu sunt, când vine vorba de hainele lor.

Pregătesc pantalon de trening negru, gri sau bleumarin din bumbac și cel mai banal și basic tricou din bumbac, uni de preferință.

Îi îmbrac repede și pe unul și pe celălalt. Foarte rar se mai întâmplă ca Tudor să refuze prima tură de haine propuse, dar asta este o excepție și o face fără să se ”dea cu fundul de pământ” ori să-mi ia ore întregi să cădem de acord ce va îmbrăca. Deci când refuză hainele pregătite de mine, ne decalăm ca timp cu maxim 5-7 minute,

Buuuuun. Deci ai zice că e gata. Dar nu e chiar așa. Că nu ar fi fost corect ca mamele de băieți să fie așa zen și deloc agitate, dimineața.


Pantalon, tricou, hanorac. Floare la ureche.

Dar urmează partea cu adevărat dificilă. Urmează…..ȘOSETELE.

Și vă spun cu mâna pe inima că de când sunt mamă, nu am nimerit niciodată din prima perechea ”bună” de șosete.

Când știu că urmează să le mai pun șosetele și gata, mă trece un fior rece pe șira spinării. Apoi mă ia cu transpirații. 

Inspir, expir.

Șosetele nu sunt bune. 

Serenity now! 

Motivul cel mai des pentru refuz este că sunt prea strâmte. Dar dacă le iau mai largi, îi deranjează când încalță pantoful. Deci, este un fel de paradox al șosetelor cum ar veni.

Aduc altă pereche. De alea scurte.

De ce sunt scurte? Că-l deranjează la gleznă, că pantalonul e mai scurt și rămâne așa pielea la vedere. 

Serenity now! 

Dar pot să înțeleg. Aduc altă pereche, lungime normală.

Dar chiar așa? Ce le întinzi așa mult? Lasă-le scurte, mami, că mă deranjează! mă apostreafază Tudor de la 1 m înălțime.

Apoi un alt motiv foarte des întâlnit de retur este grosimea lor.

Sunt prea groase. 

Dacă nu-i grosimea, sunt cusăturile.

Se simt cusăturile.

Dacă prin minune, toate punctele de mai sus sunt bifate la controlul calității, atunci e vorba de dimensiune.

Sunt prea mici. 

Ori sunt prea mari.

ALTELE

Iar eu poate pentru că sunt fată sau poate pentru că sunt….normală, nu înțeleg de ce băieții (mei, cel puțin) ridică șosetele astea la rang de regine ale dulapului de haine. Și imediat după, urmează chiloții aș zice, dar să păstrăm o decență :))


De Crăciun am găsit, într-un magazin cadoul perfect. Înghețată (care e desertul lor preferat) din șosete (care reprezintă cel mai important articol vestimentar pentru ei)


Sursă foto: Arhivă personală.

About the Author

Anca Arau
Author with 306 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives