O întrebare primită de ‘nșpe mii de ori în ultima lună – De ce nu faci și tu o bebelușă?

Noi am știut mai dintotdeauna că vrem doi copii. Eu îi voiam la diferență de 5 ani, P. la diferență mult mai mică.

Băiat și fată.

Sora mea nu a fost de acord cu acest plan. Mi-a zis că mai bine frații să aibă același sex. Să fac eu 2 băieți și face ea 2 fete. Și așa, avem împreună și fete și băieți. Că ea, în niciun caz nu crește 2 băieți. De aia a ales așa :))

 

Funny thing, dar chiar așa a ieșit.

 

Noi aveam 2 băieți. Ei au 2 fetițe.

Diferența între cei doi copii ai noștri este de aproape 4 ani.

Radu este mai mare, Tudor mai mic.

Când am luat hotărârea să ne mărim familia de la 3 la 4 membri, nu l-am întrebat pe Radu ce părere are, că ne-am gândit că s-ar putea să ne refuze zgomotos. A fost pus în fața faptului împlinit.

S-a născut Tudor, a fost o adaptare ușoară (și prin prisma diferenței măricele dintre ei și mai ales datorită firii neimpreisonabile mature a lui Radu)

Și pe când Tudor avea 2 ani, îl întreb pe Radu, așa de dragul conversației, dacă i-ar plăcea să mai aibă un frățior sau o surioară (nu aveam, evident, nici atunci nici cea mai mică intenție să mai facem un copil) iar răspunsul a fost cel previzibil:

Nu, nu mai vreau. Mie-mi place doar de Tudor.

Odată cu Tudor, la diferența de o lună s-a născut și verișoara lor, E., de care ei sunt apropiați.


Și toate bune și frumoase și firești, până acum o lună.

Când s-a născut a doua verișoară a lor (surioara lui E.)

În ziua în care s-a născut micuța M., nu am fost la spital, dar l-am luat pe Radu de la afterschool, ne-am oprit la o cofetărie, am luat tort, șampanie și ne-am dus acasă la ei, să sărbătorim împreună prima verișoară a lor în rang, marele evenimentul.

I-a plăcut această zi lui Radu. A fost o zi de miercuri altfel decât miercurile de școlar.

În ziua în care a ieșit din spital sora mea cu bebelușa, noi i-am așteptat acasă la ei.

M. avea 3 zile. Și era mică cât un gândăcel. Dar lui Radu i-a plăcut maxim de ea. A stat lipit de sora mea, cât a schimbat-o, cât a alăptat-o, cât a spălat-o.

Am ajuns acasă spre seară. Era într-o sâmbătă de aprilie. Când din senin așa mă întreabă:

Mami, dar de ce nu mai faci și tu un copil? 

Până să răspund, completează:

Nu e mai frumos să fim 5 decât 4?

I-am zis că noi nu mai facem alt copil dar că fetele (verișoarele lui) fac parte din familia foarte apropiată, oricum. Nu e același lucru dar tot e ceva.

Peste 4 zile o vede iar pe M., apoi peste o săptămână. Iar peste 2 săptămâni surprind o discuția între el și E., prima verișoara  (3.5 ani).

O ”amenința” 

Atunci când Anca o să mai facă un bebeluș, tu nu o să ai voie să pui mâna pe el, pentru că nici tu nu ne lași. Este și verișoara noastră, nu numai sora ta, să știi.

Deci nu renunțase la idee.


Iar zilele trecute a zis totuși să tranșeze situația

Deci, mami mai faci și tu un copil? O bebelușă!

Deci tu ai mai vrea o fetiță.

Da, dar asta nu o să știi, nu? Tu nu știi ce iese

Nu, nu știu, poate fi și băiețel.

E bine și băiețel. Nu contează, mami!

Dar nu facem alt copil, Radu!

Dar, mami, eu vreau să știu:

Tu, dacă vrei, poți să faci un copil, acum?

Pot! 

Dar așa cam cât durează?

Să zicem 1 an, cu totul.

Mdaaaa, păi hai acum să faci, că și așa avem de așteptat 1 an, până se naște.

Nu facem alt copil, Radu, dar o să o mai luăm pe M. la noi, să mai crească un pic..

Dar o să o luăm pentru multe zile, nu?


Deeeci, dacă vreodată o să auziți că sunt însărcinată să știți că am cedat presiunii lui Radu.

Și am luat decizia asta, numai ca să îi închid gura și să-mi recapăt liniștea că știu că dacă știu ceva despre el, este că atunci când vrea ceva nu se lasă până nu obține:))

About the Author

Anca Arau
Author with 443 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives