Unde crește un copil, (nu mai) crește și al doilea

Cândva, chiar cred că acesta era adevărul.

Unde creștea un copil, creștea și al doilea. Și chiar reprezenta un motiv întemeiat în decizia de a avea mai mulți copii, pentru că, așa cum știa toată lumea ”unde creștea un copil, creștea și al doilea”

Și nu vorbesc de cazurile în care copiii creșteau în case cu bunici, unchi, mătuși, veri, de nici nu conta prea tare care sunt ai tăi, pentru că ei se creșteau la comun, oricum.

Nu.

Dar chiar și în celelalte cazuri, ”unde creștea un copil, creștea și al doilea”, în sensul că, atunci, copiii aveau același program.

Ce făceai cu un copil, făceai cu toți copiii. Creșteau și se jucau pe stradă împreună, mergeau la aceeași școală, aveau aceiași prieteni, aceleași preocupări. 

Adesea, la o diferență mică între frați, de 1-2-3 ani, fratele mai mare mergea la grădiniță direct la grupa mare, ca să meargă deodată cu fratele cel mic. Se făcea un sigur drum la grădiniță, îi duceai, și apoi îi luai în același timp.

Pentru că ”unde creștea un copil, creștea și al doilea”, adică diferența între a crește un copil sau mai mulți nu era foarte mare.

Iar dacă era diferența dintre frați era mai mare, atunci fratele mai mare era implicat activ în creșterea fratelului mai mic. 

Fratele mai mare îl putea duce la școală, îl putea lua, îi încălzea mâncarea, poate îl ajuta și la teme și cu siguranță, îl supraveghea până ajungeau părinții acasă.

Și atunci da, era adevărat ”unde creștea un copil, creștea și al doilea”

Eeeeei, ce voiam eu să spun, este că dacă sunteți în acel moment în care decideți să vă măriți familia, să nu o faceți pe considerentul că ”unde crește unul, crește și al doilea, tot aia e”, așa cum cu siguranță vă mai spun mamele, mătușile sau vecinele.

Că un copil, acum nu se mai face că oricum ”avem hăinuțe, cărucior și pătuț de la primul”

Că din punct de vedere financiar, cea mai mare provocare nu sunt hăinuțele și căruciorul ci vacanțele, considerabil mai scumpe, școli și grădinițe pentru 2, cursuri și activități extrașcolare, asigurări de sănătate și plan de economisire pentru 2 și așa mai departe.

La fel, acest principiu, că ”unde crește un copil, crește și al doilea” nu se mai poate aplica, în zilele noastre, pentru că, acum copiii nu mai cresc în case cu bunici, mătuși, unchi, veri și nici pe stradă, cu cheia la gât nu prea mai vezi copii.

Nu! 

→2 copii înseamnă de 2 ori mai mult timp din partea părinților.

Nu-i tot aia, ca și cum ai crește unul.

→Înseamnă de 2 ori mai multe drumuri prin oraș, către grădinițe și școli diferite, cu orar și programă diferită.

→Înseamnă de 2 ori mai mult ”necesar” de energie din partea părinților, că acum nu-și dorește nimeni să-l ”împovăreze” pe fratele mai mare cu grija fratelui mai mic, iar părinții sunt singurii responsabili pentru buna creștere a copiilor.

→Înseamnă de 2 ori mai multe tantrumuri, la ore diferite și din motive total opuse, deci gălăgie și stres (într-un fel, pentru părinți) la dublu, pentru că acum crizelor de furie ale copiilor nu li se mai pune punct cu ”daca-nu-te-potolești-îți-dau-eu-motiv-de-plâns”

→Înseamnă brațe de 2 ori mai lungi, ca să aline 2 copii,  în același timp.

→Înseamnă împărțit de un milion de ori pe zi.

Chiar dacă unei mame îi crește încă o inimă, două, zece, cu fiecare copil, în afară de iubirea pe care nu o împarte, ci o sporește, în rest, se împarte ea pe ea, între cei doi copii, de un milion de ori pe zi.

→Înseamnă de 2 ori mai multe griji.

Pentru răceli minore, dar pe rând, pentru supărări și frustări din ambele părți, pentru acomodare la școală ori grădiniță, pentru că atunci când credeai că ai scăpat cu asta, vine al doilea copil.

→Înseamnă o gestiune a resurselor de timp, mai ales, de 2 ori mai bună.

Pentru că frații, acum, nu mai au aceiași prieteni, ci grupuri diferite de prieteni, deci sesiuni de joacă, în zile diferite, la ore diferite. Și în timp ce duci un copil la joacă, trebuie să găsești ce faci cu al doilea copil, în acest timp.

→Înseamnă de 2 ori mai multă implicare, mai ales, pentru părinții care încearcă să evite, pe cât posibil, ecranele.

Și-n loc de televizor, părinții construiesc turnuri înalte din lego cu ei, pictează, colorează, dansează, le citesc cărți, le răspund la întrebări.

→Înseamnă de 2 ori mai multă oboseală, pentru că acum, nu mai poate fi vorba ca frații să aibă același program.

Nu, ei sunt diferiți, și crescuți ca atare, adică în stiluri diferite.

Unul merge la înot, altul la balet, unul face engleză, altul germana, unul cântă, altul dansează.

→Înseamnă de 2 ori mai multă cooperare, coordonare și înțelegere între parteneri, pentru toate motivele evidente.

Ei, ideea este că există milioane de motive excelente pentru a face mai mulți copii, dar nu acesta, pentru că unde crește un copil, nu mai crește și al doilea, demult.

Pentru noi motivul a fost acesta:

Cel mai bun motiv pentru al doilea copil este faptul că există primul!

Sursa foto: Unsplash