Câțiva oameni mari învăță zeci de mii de oameni mai mici ce înseamnă educația rutieră

Pe scurt, asta face un ONG din România. Și face de vreo 6 ani. Iar la ediția de anul acesta, unul din acei câțiva oameni am fost și eu.

Prin prisma job-ului, am fost implicată în multe proiecte. Mai mici sau mai mari. Mai simple sau mai complexe. Mai bănoase ori mai păguboase.

Ca parte a echipei de proiect, am pierdut și am câstigat proiecte, deopotrivă. Cu miză mai mică sau mai mare. Și fiecare proiect important a însemnat o provocare, un nou început, termene limită strânse și colaborarea cu alți oameni, mereu.

Am fost implicată în multe proiecte, dar acesta este singurul proiect despre care scriu. Că dacă aș scrie despre celelalte, ar fi cam plictisitor :))

Prima dată când lucrez în cadrul unei asociații non-guvernamentale, Asociația Edit pe numele ei, iar Ora de educație rutieră este cel mai mare proiect de educație rutieră din România, face parte și din Programul Național de Educație pentru Siguranță, aflându-se acum, la ediția a-VI-a. 

În ce constă:

O echipă formată dintr-un lector OER și un polițist de la Brigada Rutieră București susțin o oră de educație rutieră în clasele a-III-a din școlile de stat.

În aceste 2 luni, s-au susținut ore în sectoarele 1 și 2, în total în jur de 50 de școli, cu 4-7 clase fieacare ori 30 de copii, fiecare clasă ies miile alea  de oameni mici, de care spuneam în titul numai din acest sfert de ediție VI.

La ce vă gândiți voi când auziți educație rutieră? Spuneți-mi un cuvânt, întreabă formatorul.

Semafor, stradă, blocuri, polițiști, metrou, trotuar, școli, mașini și tot așa până se ajunge la siguranță.

Că asta-i învățăm: că educația rutieră înseamnă mai mult decât orice siguranță.

Hai că nu e greu, nu, că doar sunteți copii deștepți

De asta trebuie să cunoaștem regulile de circulație și, bineînțeles, să le respectăm.

Să nu ne punem în pericol și să rămâmen mereu în siguranță.

Ați înțeles, copii?

Mai departe, copiii învață sub formă de joc, că pentru a rămâne în siguranță este nevoie să se folosească de simțuri, gândire și emoții.

Se fac echipe, se dă un scenariu iar cele trei echipe- Echipa Gândirii, Simțurilor și Emoțiilor se întrec în sfaturi excelente.

Deci, oameni mici și mari, numai ochi și urechi pe stradă, da?

Iar în a doua parte a orei, un polițist le vorbește copiilor despre semne de circulație, importanța purtării centurii de siguranță, pe unde și cum traversăm, ce comportament trebuie să adoptăm pe stradă etc.

Și învață toate astea, fie în clasă, dacă ninge ori plouă:

fie, afară, la mașina de poliție. De frig nu ne-am speriat niciodată 🙂

 

Să fiți mereu atenți și să traversați numai pe la trecerea de pietoni, după ce vă asigurați că mașinile v-au observat și au oprit.

S-a înțeles?

Și dacă tot stăm printre copii, în fiecare zi câteva ore pe zi, nu se poate să nu râzi.

Și chiar am și notat câteva răspunsuri care ne-au stârnit, cel puțin zâmete, ca răspuns la întrebarea ce calitate avem noi pe stradă (pieton), în mașină (pasager), în autobuz (călător) etc.

Deci, haideți să vedem:


➡ Cum ne numim noi atunci când circulăm pe jos, pe stradă?
MINORI

➡ Dar când călătoriți cu mașina, cum vă numiți?
ȘOFERI

Și cea mai tare, rămasă de pomină de la o ediție trecută 😀

➡ Cum ne numim noi atunci când călătorim cu autobuzul? Ce suntem noi?
SĂRACI, CĂ N-AVEȚI MAȘINA!

Amuzant, nu?

 

Și stați că ora încă nu s-a terminat. Urmează partea cea mai așteptată de copii.

Se urcă-n mașina de poliție.

Și am notat și aici o remarcă amuzantă a unui băiețel simpatic de clasa a III-a.

 

S-a urcat fericit la volanul mașinii de poliție și spune pe un ton foarte evident:

Maaamăăăăă, deci miroase a BMW, în mașină. Foarte tare! Este exact mirosul de BMW. 

Eu nu am urcat în mașina poliției și nici nu știu cum ar trebui să miroasă un BMW dar îl cred pe cuvânt.

Și după ce au urcat pe rând în mașina poliției, primesc cadourile de la noi și gata ora de educație rutieră.

 

După asta, urmează concursul cu machete și premiile aferente.

Și cam asta e ce facem noi în fiecare zi.

Poate nu pare dar eu cred că pare că în spate e multă muncă și implicare.

De la formatori, la polițiști, de la tot ce înseamnă organizare la aigurarea fondurilor necesare derulării acestui proiect. 

 

Hai să pun și niște poze cu mine, că doar am fost acolo, în fiecare zi.

Să vedeți cât de în siguranță sunt în fiecare zi.

Și acum chiar că gata- asta este Ora de educație rutieră în școli, din București.

Despre educația rutieră din țară, licee și grădinițe într-un episod viitor că deja mă apropii de 1000 cuvinte 🙂

Și din seria ”așa da” vă mai spun că această asociație- EDIT a pus la cale un Program Național de Educație pentru Siguranță (#PNES), care o să se desfășoare timp de 3 ani în toată țara și va conține cursuri de:
→Educație rutieră;
→Educație pentru prim-ajutor și situații de urgență;
→Educație pentru prevenirea și combaterea bullying-ului;

Rămâneți aproape! 😉 Și bineînțeles, rămâneți mereu în siguranță! 😛

Photo credit: Fotografii OER (Claudia Chelbea & Ionuț Dumitru)

About the Author

Anca Arau
Author with 443 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives