Când vine vorba de ziua lui de naștere, copilul nostru este foarte ”de modă veche”

Nu vrea petreceri mari, nu vrea locuri de joacă, nu vrea meniuri sofisticate, nu vrea ținute alese, nu vrea activități deosebite.

Dar nu există, totuși, să nu se sărbătorească. Numai că are niște termene și condiții clare despre cum se va desfășura sărbătorirea lui.

1. Neapărat acasă.

Deși el merge cu plăcere la toate zilele de naștere care sunt ținute la locuri de joacă, nu vrea să audă de locuri de joacă, cu tobogane, jocuri felurite, lasere și animatori când e vorba de ziua lui, nu știu de ce.

2. Invită foooarte puțin copii.

Respectiv trei- doi băieți și o fată, pe care îi șție de la grădiniță. Are 27 de copii colegi la școală și încă 12 la after, cu care zice că se înțelege bine, deci are ar avea de unde alege.

Nu, aceiași puțini copii (și din cei 3 sunt șanse mari să nu vină chiar toți, din motive de sănătate) care să stea la el toată ziua. Să construiască lego, să se costumeze, să joace ascunselea, să vorbească și să o ia de la capăt. Pentru că trebuie să stea toată ziua la el.

3.Tort (urile) să fie făcute în casă.

Cu câteva zile înaintea de ziua lui, se uită la Jamila și alege un tort sau două. Nu acceptă sugestii din partea nimănui. Alege singur. Și îmi comunică rezultatul. Aștept cu sufletul la gură, mai ales că nu-s vreo pricepută în ale torturilor.

Anul acesta a ales Red Velvet Cake și Tort fără coacere cu biscuiți. Le-a notat pe o foaie și mi-a înmânat foaia. Oficial așa, pe principiul ”ce e în mână, nu-i minciună”.  Am așa niște emoții când deschid video-ul, mai ceva ca la examenul de admitere la facultate, să nu fie prea greu, să mă descurc :))

4.Atât cumpărăturile, cât și prepararea torturilor trebuie să le facem împreună. 

Știu că o ziceți:

Vai ce drăguț, te ajută!

Și așa și este, este drăguț, mă ajută, ne simțim bine împreună dar cu amândoi singură la cumpărături, fiecare cu căruciorul lui, cu ”eu, primul”, ”de ce tu ai multe produse în coș”, cu alergat și întrecut, mersul la cumpărături nu e numai distracție, pentru mine, adică :))

Am luat ingredientele, am ajuns acasă, ne apucăm de gătit. Yeeeeei! Ei chiar gătesc, ceea ce e foarte greu pentru mine :)) că nah, totul durează dublu, întreceri, competiții, ciocolată pe jos, făină pe faință, lapte pe aragaz și așa mai departe.

Deci ei fac torturile și eu curat și gata- așteptăm ziua de mâine, pentru că în fiecare an el se serbează pe 24 ianuarie.

Torturile nu ies, la aspect cel puțin, nici pe departe ca cele din prezentare, sunt strâmbe, nu au marțipan, etaj ori figurine, cum am putea obține ușor de la cofetăria din fața blocului.

Dar, pesemne, lui nu îi plac lucrurile care se obțin ușor, probabil 🙂

Sursa foto: Photo by Marty Southwell on Unsplash