În viață trebuie să mai fie și vina ta

Într-o seară, la bucătărie, cu mâinile în aluatul pentru blatul tortului și cu gura plină de cremă de ciocolată, zise Radu, către fratele lui, pe un ton evident, de zici că vorbea un bătrân înțelept, trecut prin viață:

În viață trebuie să mai fie și vina ta!

Cu 3 minute înaintea acestei constatări, Tudor luase punga de plastic în care se aflau cele 250 de grame de zahăr pudră, necesare rețetei, s-a urcat pe scaunul de lucru și s-a apucat să dea încet cu pumnișorii lui mici în ea, ca să o spargă. Ceea ce și reușește, până să ne dumirim noi ce face acolo. Sparge punga și tot zahărul o ia la fugă în bucătărie, fiecare firicel de zahăr, pitindu-se pe unde apucă mai repede.

Până să apuc eu să articulez măcar o vocală, Tudor sare ca ars:

Nu e e vina mea, nu e vina mea, nu e vina meaaaaa!!!

Măturăm, nu-i problemă se mai întâmpă dezastre culinare.

Nu e vinaaaaa meeeeaaa, zice de-a dreptul supărat și nervos și parcă și speriat.

Și atunci, Radu ridică o sprânceană și spune apăsat:

În viață, trebuie să mai fie și vina ta

Păi n-are dreptate? În viață trebuie să mai fie și vina ta, nu numai a altora. Și totuși parcă foarte rar e vina noastră, ca să nu zic niciodată și muuuult mai des a altora.

Hai să luăm un exemplu simplu și cel mai la îndemână scenariu- fiecare dintre dumneavoastră are cel puțin un prieten care la un moment dat a făcut un accident auto. Minor,  nimic serios. Eeeei, cert este că absolut niciodată nu a fost vina prietenului, nu?

Adică nici când scenariul părea evident- prietenul a intrat cu mașina în spatele mașinii din fața lui. Mașinii lui i s-au spart farurile, mașinii pe care a tamponat-o din spate, i-a căzut bara. Dar cert este că nu fost vina lui.

Adică a pus frână bruscă ăla din față. Plin de bizoni, în tot orașul ăsta, da, e lovit din spate și poliția consideră că e vina mea, dar chiar nu-i vina mea! A frânat brusc, bizonul! 

Așa, dau doar un exemplu despre prietenul dumneavoastră, că nu-i elegant să vorbim despre alții, pe la colțuri și mai departe mă dau (contra)exemplu pe mine.

Și vă povestesc despre accidentul produs de mine, la care am fost vinovată sută la sută. 

Pentru că-n viață trebuie sa mai fie și vina ta

Acum câțiva ani, în pasajul Victoriei din București, într-o dimineață.

Ploua, eram în drum spre muncă.

Mi-aș putea găsi o scuză că aveam o mașină de școală auto care a frânat brusc când a intrat în pasaj (era apă strânsă) și cum eram în fundul ei, am schimbat direcția de mers….dar nu caut să mă justific acum, că aș fi ca prietenul de mai sus :))

Bun, deci am schimbat direcția de mers, respectiv banda iar o mașină care circula regulamentar s-a oprit fix în portiera mea. Și de acolo mai departe a fost proiectată în bordură din stânga care mărginea linia de tramvai. Vina mea în totalitate. 

Pun pe avarii, ies din mașină, mă uit la mașina mea- portieră stânga înfundată, un far spart o aripă zgâriată, nimic foarte grav. Mă uit și la mașina cealaltă, care era lovită pe toate părțile- față, spate și lateral, bara un pic căzută.

Cobor așadar din mașină, îmi cer scuze, fără justificări sau altelele și îi spun să ieșim din pasaj să facem amiabila sau să mergem la poliție, cum vrea el, având în vedere halul în care arăta mașina lui.

Facem amiabilă!

Eeeei, și după acest accident, care s-a petrecut practic în fața biroului, parchez mașina, urc și mă duc la colegul de  la parcul auto să-mi dea o a amiabilă și îi povestesc exact șirul evenimentelor de mai sus.

Mă ascultă răbdător și răspunde indignat:

Și mai șiiiii recunoști acum…..

Și la constatarea amiabilă, după ce s-au stabilit clar vinovații (eu) ce credeți că hotărăște agentul de acolo:

Pe RCA-ul meu nu-și poate repara decât stricăciunile de la impactul cu mașina mea, pentru cele de pe partea cealaltă nu, că cică e a treia parte implicată-n accident, respectiv bordura și nu mai merge cu amiabilă. 

Și pentru că bordura nu avea bani și ca să fim serioși nici vina ei nu prea era, am zis încă o dată că-s de vină numai eu, să lase omul nevinovat și bordura-n pace.

Pentru că-n viață, trebuie să mai fie și vina ta

Asta da provocare pentru părinți- să ne învățăm copiii că în viață trebuie să mai fie și vina ta. Că altfel nu e realist, așa e firesc să fie, că doar cine nu muncește, aaaaaa, pardon, trăiește, nu greșește! 🙂

Și trebuie să-i învățăm de mici, că apoi se fac mari și spun că de vina pentru producerea accidentului e mașina de școala auto din fața lor, care mergea ca melcul 😛

Sursa foto: Arhivă personală, partea dreaptă a feței lui Tudor, cel fără de vină.