Un copil curios,un părinte curajos și un ovul care întâlnește un spermatozoid

Dar unde erați în poza asta?

A, e demuult făcută. Nici nu mai știu exact.

Păi și noi cu cine eram?

Nu erați, că e de acum 15 ani, cred. 

A, deci eram în burta ta în poza asta…

Da, exact, perioada de gestație la mine a fost de când l-am întâlnit pe tatăl tău până te-ai nascut tu.

Hmm, nu erai dar nici nu știu prea bine să explic unde erai, deci o lăsăm așa încă o dată. 

Asta mi se pare greu de înțeles pentru ei- nu cum se nasc, nici măcar cum ajung acolo ci unde au stat înainte să ajungă acolo.

Că la o vârstă mică e ușor cu explicația științifică și adevărată. Copiii iau lucrurile ca atare, fără prea multe întrebări suplimentare.

Un spermatozoid întâlnește un ovul, se formează o celulă care crește și tot crește în burta mamei, până se naște. 

Chiar asta citeam mai demult într-o carte (Meg Hickling- Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex)- cu copiii de 2-4 ani se discută cel mai ușor despre sănătatea sexuală. La această vârstă ei nu sunt apăsați de povara bagajului emoțional.

Când i-am spus unui băiețel de 3 ani că penisul tatălui duce spermatozoizii la ovul mamei, el, foarte vesel mi-a răspuns: Da, și știai, că tata mai plantează și ridichi?  (citat din carte)

Când copiii de 2-4 ani nu au informații la obiect despre un anumit lucru, ei inventează o poveste pentru a-și explica acest lucru. La această vârstă, dacă nimeni nu le spune adevărul despre reproducere copiii își folosesc din plin gândirea magică. Își imaginează că la spital sunt camere doldora de bebeluși, iar asistentele îi oferă oricui vine să ceară.

Poveștile cu copii aduși de berze, crescuți în verze sau găsiți în prag sunt de fapt exemple de gândire magică la acei adulți care nu s-au maturizat suficient ca să le spună copiilor adevărul, spune autoarea.

Apoi mai cresc și apare întrebarea evidentă:

Dar cum întâlnește spermatozoidul, ovulul? Adică unde se întâlnesc ei?

Foarte ciudat dar la noi nu a apărut această întrebare, nu-mi explic de ce :))

Un băiat de șase ani discuta cu tatăl lui după o lecție de știința corpului: Tati ia încearcă tu să fii om de știință și să-mi explici cum reușești să-ți pui tu penisul să-și dea drumul la spermă în vaginul unei doamne?” (citat din carte)

Și să zicem că hai i-ai explicat și asta, până la urmă chiar e știință și suntem oameni curajoși, doar am făcut un copil, ce naiba:

Un băiețel de 10-11 ani: ce bine ar fi dacă băieții ar avea chestia elastică, atunci nu ar mai fi nevoie să te atingi de fată, o stropești numai, cum fac pompierii cu furtunul și gata, ai făcut copilu”! (citat din carte)

Ok, hai că a trecut și asta- i-ai explicat, n-a înțeles, cert este că acum copilul este în burta mamei, crește în uter și se va naște.

Cum?

Păi cezariană și atunci e ușor de explicat și înțeles:

știi doctorul a făcut operație, uite semnul, te-a scos, m-a cusut și asta e.

Sau, cazul nostru când nu ai niciun semn pe care să i-l arăți dar copilul e mare acum, știe ce miracol e corpul uman.

Păi mai e nașterea naturală.

Și asta-i singura matematică pe care Radu, la cei 7 ani ai lui nu a înțeles-o

(….)

Deci de la ce dilatație se naște un copil?
10 cm, îi răspunde tatăl lui, în timp ce eu spărgeam semințe pe margine 🙂

Radu, își ia mingea lui, proaspăt cumpărată, estimează, împreunându-și mâinile cât înseamnă 10 cm, și apoi încearcă să înghesuie mingea, prin cei 10cm..

Mda, nu înțeleg cum are loc un copil, care are capul și mai mare decât mingea asta. Chiaaaaaaar nuuuu înțeleeeg, da’ mă rog…

Poate de-aia se și spune că nașterea e un miracol, că e greu de înțeles :))

Ei, și tot rămâne întrebarea greu de clarificat și înțeles:

Ok, m-am născut acum 4 ani dar unde era acum 15? 

Păi în inima noastră, unde să fii?

Sursă foto: Unsplash