Detectarea știrilor false- Materia care a început să fie predată și în școli. Pentru că e foarte necesar

Lumea noastră a devenit atât de filtrată, încât afectează felul în care vedem realitatea.

Și nu m-am gândit niciodată la asta, până când nu am văzut scris negru pe alb, într-o carte, pe care o citea soțul meu, acum câteva luni, respectiv ”Pericolele percepției- De ce ne înșelăm în aproape toate privințele”- Bobyy Duffy.

Despre ce credeți că e vorba?

💡 Despre detectarea știrilor false.

Italia, Finlanda, Marea Britanie chiar au introdus ”detectarea știrilor false” în programa școlară națională pe lângă orele de citire, scriere, gramatică.

În Marea Britanie, BBC colaborează cu 1000 de școli pentru a-i îndruma și învăța pe copii cum să detecteze ștrile false, promovează materiale online și activități de curs și a creat un ”Turneu al verificării realității” care circulă prin țară.

Și scrie în carte:

Aceste măsuri sunt încurajatoare însă nu suficiente, în special când apar tot mai multe dovezi că obiceiurile noastre online sunt importante pentru felul în care percepem realitatea și că putem învăța tehnici mai utile.

De exemplu, un studiu recent realizat la Universitatea Stanford a observat felul în care doctoranzi în istorie, profesioniști în domeniul verificării corectitudinilor informațiilor și studenți au evaluat site-uri web active și au căutat informații despre probleme sociale și politice.

Acest studiu a arătat că istoricii și studenții tind să fie păcăliți adeseori de caracteristicile ușor de manipulat ale site-urilor web precum logo-urile care arată profesionist.

Sunt date multe exemple în carte, cum, de exemplu, sunt folosite programe de inteligență  artificială pentru a crea videoclipuri intergral false, însă foarte convingătoare din punct de vedere vizual.

Iar sunetul poate fi manipulat și mai ușor decât video-ul.

Cică există un program prototip denumit VoCo (supranumit ”Photoshop pentru audio” care le permite utilizatorilor) să introducă clipuri scurte, cu vocea altcuiva în aplicație și apoi să dicteze cuvinte care vor fi prelucrate astfel încât să pară rostite de acea persoană.

Mdeeeeci, mi se pare incredibil.

Nu-ți mai vine să crezi nimic, când vezi cât de ușor se pot fabrica, într-un mod foarte convingător, lucrurile pe care oamenii le spun și le fac. 

Asta, cu siguranță, duce dezinformarea la alt nivel.

Iar mie, personal, dezinformarea mi se pare de departe că are consecințe mult mai grave decât neinformarea.

Desigur că nu vom putea nicioată să reglementăm complet dezinformarea, așa că o altă abordare este încurajarea programelor de ”competență jurnalistică”, inclusiv prin integrarea elementelor sale centrale în programa școlară națională.

Și spune autorul:

Aceste programe nu trebuie să se concentreze doar asupra competențelor tehnice și a cunoștințelor, respectiv:

➡ ce elemente să cauți în sursele de încredere și cele mai puțin de încredere;

➡ cum funcționează algoritmii sau competențe de statistică

ci asupra tendinței mai importante și mai dificil de gestionat de a permite răspunsurilor emoționale și a identitățiilor tribale să ne acopere facultățile critice.

4 din 10 tineri spun au fost păcăliţi de mirajul ştirilor false şi chiar le-au distribuit pe reţelele de socializare şi cu prietenii lor. Fenomenul de fake news a luat amploare în ultima vreme, spun specialiştii.

Ei, dar asta știam, nu trebuia să citim într-o carte. Vedem zilnic, în newsfeed-ul nostru. 

În carte sunt date multe exemple dar nu vreau să mă lungesc mai mult de atât, ați prins ideea.

Pe scurt, intră în categoria de știri fals, știrile scrise pe un ”ton” alarmist, ce conțin exprimări pompoase, incoerente, cu greșeli de exprimare din surse neoficiale.

Câtă nevoie avem de cursuri de ”detectare a știrilor false”…. Nu?

Photo by Emiliano Vittoriosi on Unsplash