Să privim marea, să dansăm, să ne minunăm de cireșii înfloriți, de parcul înverzit, să bem o limonadă pe Lipscani, să mergem pe jos până la muncă, să facem un picnic într-un weekend călduros, să mâncăm o înghețată cu gimbir și lămâie, pe o bancă scăldată-n soarele de primăvară, să ne îmbrăcăm colorat, să alegem fructe și legume-n piață și un braț de flori….toate aceste lucruri neînsemnate de le trăim zilnic devin rutină și își pierd la un moment dat farmacul dar mai ales apreciarea noastră.
Dar gândiți-vă că ne-am pierde auzul ori vederea sau în urma unui accident am rămâne imobilizați. Am aprecia atunci dansul, muzica sau citirea unui rând mai mult decât am făcut-o vreodată, din simplul motiv că acum aceste lucruri sunt imposibile.
Toate lucrurile astea neînsemnate de le trăim zilnic ajung rutină își pierd la un moment dat farmecul dar mai ales aprecierea noastră. Și adesea, trebuie să se întâmple un fapt nedorit ori o tragedie ca să ne dăm seama că acele lucruri meritau aprecierea noastră.
Spuneți și voi, că doar avem primăveri, magnolii, și cireși înloriți în fiecare an. Și nu cred că au fost mai apreciate și mai regretate ca în acest martie.
În orice altă lună trecută puteam merge la sală ori face yoga, acum toată lumea regretă lipsa acestor activități. Și oameni care nu mergeau de regulă la sală. Din simplu motiv că acum, acele lucruri sunt imposibile.
Puteam merge oricând pe jos la muncă, mirosi florile, da o tură cu bicicleta, lua la pas Centrul Vechi…dar ca în acest martie nu ne-au lipsit niciodată aceste activități. Pentru că erau lucruri neînsemnate, ajunse rutina. Și-au piedut farmecul și totodată aprecierea noastră.
Până la acest martie. Iar când pandemia va trece, vom fi toți schimbați. În Bine. Și vom aprecia lucruri neînsemnate din viața noastră. Înainte să devină imposibile.
Sub hashtagul #ParteaPlinăAPaharului adun experiențele pozitive cu care vom rămâne după ce toată nebunia va trece. Să fie ca un gând pozitiv, într-un ocean negativ.
Celelalte articole din această serie:
Ne-am distanțat social dar ne-am apropiat familial
De când stăm acasă, copiii noștri sunt...
Leave a Comment