Că așa eram și noi. Dar de vreo lună, ne-am schimbat. De haine, înainte de îmbrățișare, adică :))
Eu, de fel, în condiții normale de viață, sunt foarte relaxată în ceea ce privește curățenia, recunosc.
Nu dezinfectez casa, nu le-am sterilizat, dezinfectat niciodată jucăriile copiilor, nu am pus dezinfectant în mașina de rufe, ca să iasă hainele dezinfectate, nici nu știam că există așa ceva.
Nu îmi schimb hainele de afară, imediat cum intru în casă, ba mai intru și încălțată, dacă sunt la ușă și îmi amintesc că am uitat ceva esențial, cum ar fi să….mă dau cu parfum.
Îmbrac hainele nou-cumpărate, înainte de a le spăla. Și de multe ori și copiii la fel. Ei nu au sensibilități sau alergii așa că mi-am permis această relaxare :)) Plus că atunci când s-a născut Radu, asistenta care a venit acasă, ne-a recomandat să nu curățăm, dezinfectăm, sterilizăm casa, decât dacă o făceam și până în acel moment. Altfel, în niciun caz. Copilul trebuie crescut exact în mediul în care trăim și noi, fără niciun efort suplimentar. Ascultătoare din fire, m-am conformat până în ziua de azi.
Dacă ne cade o bucată pe măr, pe jos, o luăm, suflăm în ea, rar, spre deloc o spălăm și o mâncăm.
Afară, în parc, când cumpărăm înghețată, îi șterg pe copii pe mâini cu un șervețel umed și au liber la lins degetele.
Mănâncă de foarte mici la restaurant, când și când, fără să mă întreb cât de bine sunt spălate tacâmurile sau în ce condiții este gătită mâncarea. Repet, nu au nicio sensibilitate, alergie, intoleranță deci ne permitem să nu punem atâtea întrebări 🙂
Ne spălăm, de fel, des pe mâini, ce-i drept. Și asta dintotdeauna. De foarte multe ori pe zi. Așa ne este obiceiul.
Buuuun, așa a fost până acum.
De o lună încoace, e un pic diferit.
Am cumpărat dezinfectant pentru pardoseli. Între noi fie vorba, nu cred că e vreo diferență față de detergentul pentru podele pe care îl foloseam și înainte dar na, am zis să spălăm cu dezinfectant.
Am mai șters și clanțele, cheile, telecomenzile și telefoanele tot cu dezinfectant. Altul, special pentru suprafețe mici.
Și, cel mai important, când ieșim afară, la cumpărături, că altfel nu ieșim deloc, la întoarcere ne schimbăm și descălțăm fix la intrarea în casă. Și facem și duș.
Să mai zic că ștergem, spălăm, dezinfectăm, după caz, toate alimentele?
A, plus că acum ținem mopul la intrare. Și apa, gata preparată cu dezinfectant pentru pardosele.
Așa, că aici voiam să ajung.
Ne uitam aseara la un film.
Ajunge Mark Felt, personajul principial, acasă, de la muncă, intră, își aruncă pălăria pe blatul de la bucătărie, pe care soția lui pregătea cina.
Se îmbrățișează și se așază la masă, așa cu hainele cu care a fost toată ziua la birou.
Scena era captivantă că îi mărturisea soției ceva foarte important și cum eram așa eu atentă să văd reacției soției îi zic lui P.
Vaaaai, ce ciudat mi se pare. Nevorosimil, adică. Intri așa, îți arunci pălăria unde gătește ea, nu te schimbi, te așezi la masă. Hmmmm!
:)))) Eu sunt ca oameni ăia de se mută în altă țară, după o viață trăită în România și după 2 luni nu mai știu a vorbi românește. Como se dice, vorba lui Răducioiu. Așa și eu, de o viață fac ca Mark Felt dar de o lună mă schimb de hainele de afară, spăl des pe jos, dezinfectez și igienizez și nu pot să îmi amintesc cum trăiam înainte fără toate astea :))
P.S. Mai fac și eu haz de necaz 🙁 Că de-abia aștept să devin iar ”neglijentă” în ceea ce privește curățenia.
Anca Arau
Leave a Comment