Mi-am întrebat copiii ”ce spune mama cel mai des?”. Haștag provocare.

A tot circulat pe internet, de când cu izolarea, această provocare, sigur o știți. O serie de întrebări, destinate copiilor, ca să vedem cât de bine ne cunosc. Este simpatică provocarea, copiii dau de fel, răspunsuri amuzante, fie ele previzibile sau imprevizibile.

1. Care este prenumele mamei?
2. Mama e grasa sau slaba?
3. Mama e înaltă sau scundă?
4. Care e mancarea preferata a mamei?
5. Ce îi place mamei sa poarte cel mai des?
6. Câți ani are mama ?
7. Ce Cadou ai vrea sa îi faci?
8. La ce ii place mamei cel mai mult sa se uite la TV/Laptop/Telefon?
9. Ce îi place mamei sa faca cel mai mult?
10. Ce spune mama cel mai des?
11. De ce se teme mama cel mai mult?
12 Ce o enerveaza pe mama cel mai des?

Copiii mei au răspuns previzibil la întrebările cu numele, vârsta, înălțime, greutate, iar la celalalte la care nu știau răspunsul din prima, cum ar fi cea cu hobby-urile ori mâncarea preferată, au răspuns rapid, plictisiți și fără chef ori vreun efort de gândire ”nu știu”.

Buuuuun, și vine întrebarea ”Ce spune mama cel mai des”

Și citeam eu așa răspunsurile pe care le dau alți copii și mi s-a părut atât de frumos:

”Vino în brațe la mama, puiule” ”Te iubesc” ”Ești minunea mea” etc

Ia, mă, că-i întreb și eu.

Deci:

Ce vă spune mama cel mai des?

Nu s-au gândit o clipă, au răspuns în cor, instantaneu, printre puținele dăți, când sunt de acord amândoi.

Nu mai țipați, că e geamul deschis” 

Asta spune mama lor ce mai des. Nu mai țipați, că e geamul deschis. 

Clar, mă cunosc atât de bine acești copii. Scopul jocului a fost atins.

Într-un fel, mi s-a părut chiar frumos din partea mea că zic cel mai des ”Nu mai țipați că e geamul deschis”, în loc de ”Nu mai țipați. punct”

Adică, deja mi-am dat seamă în acești ani, de când sunt mama lor, că nu am nicio șansă să nu mai țipe dar măcar îi rog să nu țipe când sunt geamurile deschise.

Chiar și azi, după ce am mâncat la prânz, iese Radu de la bucătărie și apucă să închidă organizat și tacticos, toate geamurile din casă. Închide geamul de la balcon,apoi ușa de la cameră, geamul de la dormitor și tot așa. Intervine tatăl lui:

-Heeeei, ce faci? Lasă-le, că special le-am deschis, să aerisească, că miroase a mâncare. Și oricum e cald afară, lasă-le așa.

-Păăăi, acum, o să vrem să ne jucăm și spuneți să nu mai țipăm că sunt geamurile deschise!

Adică nici prin cap nu i-a trecut să nu mai țipe când se joacă. Nu, el a închis toate geamurile.

Au și ei dreptate, dacă așa le spunem tot timpul :))

Nu mai țipați că e geamul deschis!

Mama (bunica lor) asta zice tot timpul:

Sunt copii foarte buni dar țipă extraordinar de mult. Vai, ce liniște era la noi în casă, când erați voi mici!

Și ne povestește cum sora ei (mătușa noastră), care avea 2 băieți gălăgioși se mira ce liniște e la noi acasă (mama avea 2 fete)

Dar ce frumos se joacă, adică așa în liniște, nu înțeleg a ce se joacă , că nici nu vorbesc?

Aaaa, ele sunt în tren acum, de asta stau una lângă alta, dar nu vorbesc că nu se cunosc.

Trenul mergea de la Medgidia la București, făcea 2h30 și noi eram 2 călătoare necunoscute care au nimerit în același vagon, atât de liniștită era joaca noastră. Câteodată dar nu mereu, ne împrieteneam și mai intram în vorbă una cu alta dar în niciun caz mai devreme de Lehliu că doar nu începi să vorbești cu necunoscuți în tren, de cum urci.

Oricum ar fi, cred că noi aveam voie să ne jucăm și cu geamurile deschise:))

Și revenind la jocul nostru, după întrebarea aceasta, vine următoarea:

”Ce o enervează pe mama, cel mai tare?”

Care credeți că e răspunsul, foarte previzibil de altfel?

Exact: Când țipăm.

Au dreptate, mă cunosc bine, asta e clar :))


 

About the Author

Anca Arau
Author with 362 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Cică dacă nu ai facebook, nu exiști. Am și eu ca să ne împrietenim mai ușor